tag:blogger.com,1999:blog-3652103467777009064.post3371957594591486378..comments2019-12-23T23:23:53.062+02:00Comments on r-evolutia: Anti-ACTAIdlehttp://www.blogger.com/profile/15349992727631076579noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-3652103467777009064.post-70525784861444222312012-02-16T11:02:03.003+02:002012-02-16T11:02:03.003+02:00De acord. Sunt însă și alte metode de a plăti munc...De acord. Sunt însă și alte metode de a plăti munca de creație, singura care merită plătită, nu însă și pe intermediarii care înregistrează patente fără să fi contribuit cu nimic la ele (Edituri, case de producție, corporații etc.). Vezi problema PI la medicamente, care încalcă atât jurămîntul lui Hipocrate cît și dreptul la viață și sănătate.<br />De pildă, înainte de 89 nu exista (cel puțin la scriitori) PI (înțeles ca drepturi bănești), asta nu i-a împiedicat să trăiască din scris. Orice scriitor publica o carte era plătit după niște reglementări precise. Dacă bine îmi aduc aminte un autor ce publica o carte de poezii (mai subțire, pînă în 50 de pagini) primea în jur de 9000 de lei. O sumă deloc de neglijat pe vremea aceea. Astăzi, foarte mulți scriitori nu se aleg cu mai nimic, în schimb editurile încasează bani grei. Conform Forbes (http://www.forbes.ro/Cine-a-castigat-cei-mai-multi-bani-din-scris_0_1202_4000.html) astăzi scriitorii sunt plătiți cu un procent între 8% și 12% din valoarea tirajului vândut. Din experiență pot spune că o carte în jur de 250-300 de pagini nu costă la tipar mai mult de 5000 de ron într-un tiraj de aprox 1000 de exemplare. În general prețul cărților este de cel puțin dublu (de obicei însă e 4, 5 ori mai mare)față de costul cu producția, ei bine din suma rămasă scriitorul primește, dacă are noroc, 25%, restul de 75% îl ia „omul de afaceri”. De multe ori însă scriitorul nu primește mai mult de 10%.Idlehttps://www.blogger.com/profile/15349992727631076579noreply@blogger.com