Iată că a trecut mai bine de 1 săptămână de la cedarea resurselor naturale ale României fără ca proprietarii de drept, românii, să fie întrebați, ori măcar măcar anunțați.
Catastrofă ecologică și socială iminentă, aprobată de guvernul Ponta.
În data de 4 Decembrie guvernul condus de Victor Ponta a dat 5 hotărîri, respectiv nr. 1184, 1185, 1186, 1187 și 1188, publicate în Monitorul Oficial nr. 838 din 12 Decembrie 2012, prin care este aprobată acțiunea de „explorare-dezvoltare-exploatare” în mai multe perimetre din vestul țării.
În perimetrul EX-4 Tulca România a concesionat rezervele noastre naturale către CLARA PETROLEUM LTD, o companie înființată în Anglia în anul 2008, care are un singur angajat și patron.
Înperimetrul EX-6 Curtici România a concesionat rezervele noastre naturale către MOL Hungarian Oil and Gas Public Limited Company împreună cu S.C. Expert Petroleum - S.R.L. MOL este o companie ungurească pe acțiuni, iar cel mai mare acționar este statul maghiar. S.C. Expert Petroleum - S.R.L. este o firmă înființată în 2005 și care în 2010 avea 15 angajați. Înperimetrul EX-2 Tria, România a concesionat rezervele noastre naturale către compania canadiană EAST WEST PETROLEUM CORP. companie care e descrisă astfel de Bloomberg Businessweek: ”The company focuses on unconventional natural gas resources, including shale gas, coal bed methane, and tight sandstone. ”
Înperimetrul EX-9 Păuliș, România a concesionat rezervele noastre naturale către compania S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A., o societate din București cu 5 angajați.
Înperimetrul EX-11 Buziaș, România a concesionat rezervele noastre naturale tot către compania S.C. UNIVERSAL PREMIUM - S.A., firmă înființată în anul 2009.
În data de 19 martie 2012 atrăgeam atenția pe acest blog asupra pericolelor pe care le ascunde exploatarea gazelor de șist. Între timp filmul documentar „Gasland” cu subtitrare în Ro nu mai e disponibil la vechea adresă.
Postăm din nou acest documentar, de pe un nou link.
UPDATE
Nici noul link nu mai funcționează. Căutați documentarul, pe unde puteți, fiindcă observăm că cineva are grijă să șteargă toate urmele.
Nici acum, la mai bine de 1 lună de zile de la vânzarea resurselor republicii noastre, presa main-stream nu a aflat despre contractele cu pricina, ori știe și nu suflă un cuvânt despre asta. Poate suntem noi nebuni, deși nu credem că asemenea contracte se semnează în fiecare zi.
joi, 20 decembrie 2012
vineri, 7 decembrie 2012
Oscar Niemeyer s-a stins din viață
Un gigant al arhitecturii secolului XX, brazilianul Oscar Niemeyer a murit cu zece zile înainte de a împlini 105 ani. Îi aducem aici un ultim omagiu celui care a redesenat imaginea lumii în care trăim, dar, a pus mai presus de orice omul. A trăit și a muncit până în ultimele clipe ale vieții sale. El, omul Oscar Niemeyer este un exemplu pentru noi.
Oscar Niemeyer, un iubitor de viață, a fost comunist.
Relevant pentru noi este următorul răspuns dintr-un interviu publicat de cotidianul francez L'humanite. Iată ce răspunde într-un interviu marele arhitect:
HUMA: Your commitment as a communist ... Is it still the same?
NIEMEYER: I feel good about it, I’m still following the same path. I left school, coming from a bourgeois family. My grandfather was the Brazilian Minister of the Supreme Court. I understood right away that we had to change things. The path to change was the Communist Party. I joined the Party and have remained in the Party up to today, following all the ups and downs that life has imposed. When I talk about architecture, I usually say that life is more important than architecture. Architecture doesn’t change anything, life changes things much more than architecture. I think - and I keep saying this to my colleagues, to students - that to be a good architect it isn’t enough to complete your schooling. Above all, to really be an architect, to be creative, you have to know the lives of people, their misery, their suffering. The main thing is to be someone who manages to understand life, and one must understand that it is important to change the world. We are looking for coherence. Every Tuesday, we have meetings in my office with students, intellectuals, scientists, writers. We exchange ideas about philosophy, our political ideas, about the world: we want to understand life, change the lives of people, change human beings. Firstly, I am a pessimist: I think humans have a very narrow perspective, but we have to live honestly, live hand-in-hand with each other. But then, at a second level, I recognize that we have to be less pessimistic and a bit more realistic. We have to see that life is hard for people, each one with his or her own specific story. There are too many injustices. But commitment to the Communist Party provides hope, solidarity, and the realization that it is possible to struggle together for a better world.
Oscar Niemeyer, un iubitor de viață, a fost comunist.
Relevant pentru noi este următorul răspuns dintr-un interviu publicat de cotidianul francez L'humanite. Iată ce răspunde într-un interviu marele arhitect:
HUMA: Your commitment as a communist ... Is it still the same?
NIEMEYER: I feel good about it, I’m still following the same path. I left school, coming from a bourgeois family. My grandfather was the Brazilian Minister of the Supreme Court. I understood right away that we had to change things. The path to change was the Communist Party. I joined the Party and have remained in the Party up to today, following all the ups and downs that life has imposed. When I talk about architecture, I usually say that life is more important than architecture. Architecture doesn’t change anything, life changes things much more than architecture. I think - and I keep saying this to my colleagues, to students - that to be a good architect it isn’t enough to complete your schooling. Above all, to really be an architect, to be creative, you have to know the lives of people, their misery, their suffering. The main thing is to be someone who manages to understand life, and one must understand that it is important to change the world. We are looking for coherence. Every Tuesday, we have meetings in my office with students, intellectuals, scientists, writers. We exchange ideas about philosophy, our political ideas, about the world: we want to understand life, change the lives of people, change human beings. Firstly, I am a pessimist: I think humans have a very narrow perspective, but we have to live honestly, live hand-in-hand with each other. But then, at a second level, I recognize that we have to be less pessimistic and a bit more realistic. We have to see that life is hard for people, each one with his or her own specific story. There are too many injustices. But commitment to the Communist Party provides hope, solidarity, and the realization that it is possible to struggle together for a better world.
vineri, 30 noiembrie 2012
La multi ani România!
De 1 Decembrie le dorim tuturor românilor LA MULȚI ANI!
Nu uitați, puterea stă în unire și organizare, acesta este exemplul pe care strămoșii noștri ni l-au lăsat moștenire la 1 decembrie 1918.
Nu uitați, puterea stă în unire și organizare, acesta este exemplul pe care strămoșii noștri ni l-au lăsat moștenire la 1 decembrie 1918.
miercuri, 28 noiembrie 2012
De la revista 22 în presa europeană, cu ipocrizie
Avem ocazia să citim în presa europeană un material semnat de Alexandru Gussi și publicat în Revista 22. Pe cît de ipocrit este acest material pe atît de nonșalant e autorul în a califica o întreagă generație ca fiind „dezorientată”. Lasă că aveți voi grijă să-i orientați „cum trebuie” - cu fața spre panourile luminoase ce promovează reclame, și cu forța de muncă spre folosul celor ce nu se mai satură de avere și lux. După 23 de ani în care capitalismul victorios (au câștigat războiul rece, trebuie să recunoaștem) ne-a făcut să plătim cu vârf și îndesat naivitatea din 89, acum ne trezim că ni se spune că nu știm ce vrem. Atât mai puteți spune stimabililor? Desigur, e greu să ascunzi nemulțumirea populară, chiar și atunci când controlezi toată mass-media. În fine, mașina de propagandă capitalistă funcționează la presiune maximă în aceste zile, iar brațul înarmat al legii (capitaliste) asigură represiunea. O să vedem pentru cât timp mai pot manipula populația, deja abrutizată de imaginile fără noimă care ne promit fericirea, mereu amânată într-un viitor învăluit de aburii hi-tech.
Cîtă ironie, să pomeniți de revolta muncitorilor din 1987 (justificată de lipsurile materiale și nu însuflețită de ideologia capitalistă), o clasă socială pe care dvs. și alții de la revista 22 nu o înțelegeți și nici nu doriți să-i cunoașteți aspirațiile. Mai mult, susțineți cu ardoare politicile capitaliste care au dus la desființarea sindicatelor și dezbinarea clasei muncitorilor pe care-i invocați aici.
Ce mai știți voi (ăștia de la 22) să le dregeți din pix, că pe șantier, în soare sau ger, ori în fabrică unde-i mult zgomot și condiții grele de lucru sunt convins că nu ați fost.
Cîtă ironie, să pomeniți de revolta muncitorilor din 1987 (justificată de lipsurile materiale și nu însuflețită de ideologia capitalistă), o clasă socială pe care dvs. și alții de la revista 22 nu o înțelegeți și nici nu doriți să-i cunoașteți aspirațiile. Mai mult, susțineți cu ardoare politicile capitaliste care au dus la desființarea sindicatelor și dezbinarea clasei muncitorilor pe care-i invocați aici.
Ce mai știți voi (ăștia de la 22) să le dregeți din pix, că pe șantier, în soare sau ger, ori în fabrică unde-i mult zgomot și condiții grele de lucru sunt convins că nu ați fost.
luni, 19 noiembrie 2012
Gaza, o rană deschisă
Din spatele zidului ce înconjoară fâșia Gaza se aud strigăte de deznădejde și se varsă lacrimi.
Iată că ne aflăm în a cincea zi de bombardamente, iar numărul victimelor civile crește mereu. Nu putem rămâne indiferenți la ce se întâmplă și ne exprimăm aici punctul de vedere.
Dacă putem înțelege suprimarea unui dușman declarat, în cazul acesta un lider politic palestinian, în virtutea logicii războiului, nu înțelegem și nu acceptăm sub nici o formă acțiunile militare care fac victime printre civili, și mai ales printre copii. După ce statul Israel a ucis un lider al Hamas, continuă bombardamentele într-un oraș suprapopulat fără nici o justificare. Nu acesta este modul în care se rezolvă un conflict, ucigând copii și civili fără apărare.
Cerem (noi - Asociația victimelor capitalismului) imediat Consiliului de Securitate al ONU intervenția pentru aplanarea conflictului și sancționarea statului Israel.
Mă tem că occidentul nu va face nici un efort pentru oprirea masacrului, iar violențele vor continua. Însă noi, cetățenii obișnuiți, vom fi cu inima alături de copii și nu vom tolera niciunde și nicicând uciderea acestora.
marți, 13 noiembrie 2012
La debutul campaniei electorale
A început circul, iar niște firmituri tot mai pică pe ici pe colo.
O luptă ce se anunță aprigă își propune să ne ocupe timpul și spațiul timp de o lună de zile. Iată de ce îi acordăm acestui eveniment puțin spațiu. Desigur, doar pentru a spune că tot acest circ nu oferă nici o soluție. Nici o forță politică nu pare interesată de vreun plan ori program, iar asta se vede deja. Nu ne facem iluzii deșarte, indifirent cine câștigă (dintre cei cu șanse) situația va râmâne aceiași, poate cu mici diferențe. Aceste diferențe nu merită efortul de a merge la vot, iar acest lucru se va vedea printr-o prezență slabă la urne.
Ce e de făcut? Practic, nimic semnificativ. Dacă mergeți la vot măcar nu votați cu cei care au principii de dreapta.
Iar acum trebuie să spunem, pe scurt ce ne-a determinat să facem afirmațiile de mai sus. Cu mai bine de 2 săptămâni înainte de debutul campaniei electorale, au început să apară materiale publicitare ale partidelor în spațiul public. Evident că acest lucru era împotriva legilor care reglementează campaniile electorale. Unul dintre membrii „Asociației victimelor capitalismului” face, în nume propriu, o sesizare către Biroul Electoral Central. Așa cum era firesc, se produce o reacție, însă nu cea așteptată. În loc ca BEC să ia măsuri legale, trimite semnatarului sesizării (prin biroul de circumscripție județeană) un răspuns prin care respinge sesizarea, pe motiv că nu e documentată corespunzător. Sigur că sesizarea a indicat locul exact unde era amplasat panoul, dar asta nu era destul, ar fi trebuit să indice persoanele reprezentate acolo, sigla, culorile etc. Mai mult, BEC a comunicat că încă nu e înregistrat nici un candidat, deci nu au pe cine să cerceteze.
Probabil că era imposibil să se deplaseze la fața locului și să constate dânșii despre ce era vorba.
Acestea fiind datele, judecați voi.
Mulțumită blogului „de-civilizare” am urmărit discursul unui veritabil om politic, pe care-l voi reda mai jos.
Doamnelor și domnilor - Jose Mujica, președintele ales al Uruguaiului.
O luptă ce se anunță aprigă își propune să ne ocupe timpul și spațiul timp de o lună de zile. Iată de ce îi acordăm acestui eveniment puțin spațiu. Desigur, doar pentru a spune că tot acest circ nu oferă nici o soluție. Nici o forță politică nu pare interesată de vreun plan ori program, iar asta se vede deja. Nu ne facem iluzii deșarte, indifirent cine câștigă (dintre cei cu șanse) situația va râmâne aceiași, poate cu mici diferențe. Aceste diferențe nu merită efortul de a merge la vot, iar acest lucru se va vedea printr-o prezență slabă la urne.
Ce e de făcut? Practic, nimic semnificativ. Dacă mergeți la vot măcar nu votați cu cei care au principii de dreapta.
Iar acum trebuie să spunem, pe scurt ce ne-a determinat să facem afirmațiile de mai sus. Cu mai bine de 2 săptămâni înainte de debutul campaniei electorale, au început să apară materiale publicitare ale partidelor în spațiul public. Evident că acest lucru era împotriva legilor care reglementează campaniile electorale. Unul dintre membrii „Asociației victimelor capitalismului” face, în nume propriu, o sesizare către Biroul Electoral Central. Așa cum era firesc, se produce o reacție, însă nu cea așteptată. În loc ca BEC să ia măsuri legale, trimite semnatarului sesizării (prin biroul de circumscripție județeană) un răspuns prin care respinge sesizarea, pe motiv că nu e documentată corespunzător. Sigur că sesizarea a indicat locul exact unde era amplasat panoul, dar asta nu era destul, ar fi trebuit să indice persoanele reprezentate acolo, sigla, culorile etc. Mai mult, BEC a comunicat că încă nu e înregistrat nici un candidat, deci nu au pe cine să cerceteze.
Probabil că era imposibil să se deplaseze la fața locului și să constate dânșii despre ce era vorba.
Acestea fiind datele, judecați voi.
Mulțumită blogului „de-civilizare” am urmărit discursul unui veritabil om politic, pe care-l voi reda mai jos.
Doamnelor și domnilor - Jose Mujica, președintele ales al Uruguaiului.
vineri, 26 octombrie 2012
Masacrul de la Bani Walid
La mai bine de un an de la uciderea lui Gaddafi, Libia este aruncată în haos. CNT (Consiliul National de Tranziție) formațiune care, cu sprijinul NATO, a dat startul violențelor în Libia, nu s-a oprit nici astăzi, la 1 an după ce a preluat cu forța puterea în Libia. Atrocitățile pe care le-au comis pe întreg teritoriul libian au culminat zilele acestea cu masacrul de la Bani Walid. Oraș cu o populație de peste 85.000 de locuitori, Bani Walid a fost luat cu asalt de trupele guvernamentale și bombardat. Că așa au decurs lucrurile o să vedeți în link-urile de mai jos.
Luând act de masacrele pe care le comit trupele guvernamentale în Bani Walid, Rusia a depus în Consiliul de Securitate al ONU o rezoluție pentru încetarea violențelor și soluționarea pașnică a acestui conflict. SUA, autointitulată apărător al drepturilor omului, a blocat această inițiativă, și deci, a condamnat la moarte sute de civili libieni.
Iată că acum mass-media occidentală tace, la fel și cea din România. Dacă acum mai bine de un an toți îl acuzau pe Gaddafi, pentru că, chipurile, ar fi un dictator sîngeros, deși libienii trăiau în pace și se bucurau de cel mai înalt standard de viață din Africa, acum aceiași occidentali închid ochii la masacrele comise de bandele susținute de NATO și puterile occidentale.
Care e beneficiul poporului libian? Nu pot să nu mă întreb, și nu pot să nu-i întreb pe liderii occidentali acest lucru.
ATENȚIE!
Link-ul către acest film conține legături către alte filme ale masacrului ce se petrece la Bani Walid. Acestea conțin scene și fotografii ale victimelor masacrului. Nu sunt recomandate a fi privite de către cei sub 18 ani, ori cei sensibili.
http://www.youtube.com/watch?v=4J1kLcEF2ng
Luând act de masacrele pe care le comit trupele guvernamentale în Bani Walid, Rusia a depus în Consiliul de Securitate al ONU o rezoluție pentru încetarea violențelor și soluționarea pașnică a acestui conflict. SUA, autointitulată apărător al drepturilor omului, a blocat această inițiativă, și deci, a condamnat la moarte sute de civili libieni.
Iată că acum mass-media occidentală tace, la fel și cea din România. Dacă acum mai bine de un an toți îl acuzau pe Gaddafi, pentru că, chipurile, ar fi un dictator sîngeros, deși libienii trăiau în pace și se bucurau de cel mai înalt standard de viață din Africa, acum aceiași occidentali închid ochii la masacrele comise de bandele susținute de NATO și puterile occidentale.
Care e beneficiul poporului libian? Nu pot să nu mă întreb, și nu pot să nu-i întreb pe liderii occidentali acest lucru.
ATENȚIE!
Link-ul către acest film conține legături către alte filme ale masacrului ce se petrece la Bani Walid. Acestea conțin scene și fotografii ale victimelor masacrului. Nu sunt recomandate a fi privite de către cei sub 18 ani, ori cei sensibili.
http://www.youtube.com/watch?v=4J1kLcEF2ng
luni, 22 octombrie 2012
Anul alegerilor. Hai să-i mai prostim o dată.
Fiindcă se apropie alegerile, și fiindcă nu ar trebui să punem botul la spectacolul ce ni se desfășoară înaintea ochilor cu pretenția de „democrație”, vă propun să aruncăm o privire peste umăr. Adică, să vedem ce se mai petrece în țara stăpânilor. Că doar de acolo învață și-ai noștri meserie. Tupeul și ignoranța merg mână în mână.
Puteți citi întreg articolul aici: http://www.rollingstone.com/music/news/tom-morello-paul-ryan-is-the-embodiment-of-the-machine-our-music-rages-against-20120816
Puteți citi întreg articolul aici: http://www.rollingstone.com/music/news/tom-morello-paul-ryan-is-the-embodiment-of-the-machine-our-music-rages-against-20120816
miercuri, 10 octombrie 2012
Tupele românești din Afganistan servind docil interesele stăpânilor noștri
După o absență de cîteva luni, reluăm activitatea obișnuită pe blog. Săptămânal, ori mai des, vom publica informații alternative la fluxurile de știri controlate din birourile luxoase ale trîntorilor capitaliști și slugile acestora.
Spuneam că e probabil să asistăm la evenimente majore în cea de-a doua parte a acestui an. Iată că s-au întîmplat multe în acest timp, iar, în continuare, lumea fierbe. Situația în UE și în restul lumii e foarte instabilă. România, republica noastră, e departe de a ne oferi tot ceea ce un stat independent și suveran ar trebui să ofere cetățenilor săi. Că așa stau lucrurile o știți cu toții, nu trebuie demonstrat.
O dovadă a condiției de colonie a României este și misiunea trupelor române în Afganistan. Deși ni s-a spus, oficial, că misiunea militarilor români e una de menținere a păcii, situația din teren e alta. Priviți, mai jos, filmul unei zile obișnuite pentru militarii români din Afganistan. Poziții de tragerte în tranșee, puncte fortificate și foc automat, lucruri uzuale în orice război. Cred că avem dreptul să știm ce se întâmplă cu concetățenii noștrii, și de ce trebuie să plătim, în bani și în sânge, războiul altora.
Spuneam că e probabil să asistăm la evenimente majore în cea de-a doua parte a acestui an. Iată că s-au întîmplat multe în acest timp, iar, în continuare, lumea fierbe. Situația în UE și în restul lumii e foarte instabilă. România, republica noastră, e departe de a ne oferi tot ceea ce un stat independent și suveran ar trebui să ofere cetățenilor săi. Că așa stau lucrurile o știți cu toții, nu trebuie demonstrat.
O dovadă a condiției de colonie a României este și misiunea trupelor române în Afganistan. Deși ni s-a spus, oficial, că misiunea militarilor români e una de menținere a păcii, situația din teren e alta. Priviți, mai jos, filmul unei zile obișnuite pentru militarii români din Afganistan. Poziții de tragerte în tranșee, puncte fortificate și foc automat, lucruri uzuale în orice război. Cred că avem dreptul să știm ce se întâmplă cu concetățenii noștrii, și de ce trebuie să plătim, în bani și în sânge, războiul altora.
miercuri, 25 aprilie 2012
IDLE
Sunt nevoit să plasez blogul în stand-by. Activitatea obișnuită, de postare a cel puțin unui articol pe săptămînă, va fi reluată ceva mai tîrziu. Îmi cer scuze cititorilor și-i asigur că nu vom lăsa garda jos. Este nevoie în continuare de informație și de puncte de vedere care să ne arate și cealaltă fațetă a monedei.
Este foarte probabil ca în a doua parte a acestui an să fim martori, și poate actori, la evenimente majore. Încercați să faceți abstracție de campaniile electorale ale acestui an, sunt doar praf în ochi, o mascaradă a democrației. Deocamdată nu există forțe politice autentice în Romînia, care să reprezinte categorii ale populației și interesele acestora, sunt, așa cum bine știți, doar interese personale grupate în gașcă. Mediocritatea a învins, iar incompetența conduce. Societatea noastră este aproape dezintegrată, operă a unor minți înguste, fără viziune, dar obediente intereselor străine. Abandonul rațiunii și a spiritului critic în favoarea exercitării puterii prin frică și forță sunt caracteristicile zilelor noastre. Trebuie însă să fim încrezători pentru că ziua în care hidra capitalistă se va prăbuși sub propria greutate este aproape. Nu rămîne decît să ne ferim de sîngele ei otrăvit atunci cînd acesta va curge inundînd pămîntul.
Între timp vă recomand să citiți blogurile din lista de blogroll.
De 1MAI le doresc tuturor celor care muncesc să aibă parte de clipe fericite, iar celor care-i exploatează le doresc să aibă parte de exploatare.
Este foarte probabil ca în a doua parte a acestui an să fim martori, și poate actori, la evenimente majore. Încercați să faceți abstracție de campaniile electorale ale acestui an, sunt doar praf în ochi, o mascaradă a democrației. Deocamdată nu există forțe politice autentice în Romînia, care să reprezinte categorii ale populației și interesele acestora, sunt, așa cum bine știți, doar interese personale grupate în gașcă. Mediocritatea a învins, iar incompetența conduce. Societatea noastră este aproape dezintegrată, operă a unor minți înguste, fără viziune, dar obediente intereselor străine. Abandonul rațiunii și a spiritului critic în favoarea exercitării puterii prin frică și forță sunt caracteristicile zilelor noastre. Trebuie însă să fim încrezători pentru că ziua în care hidra capitalistă se va prăbuși sub propria greutate este aproape. Nu rămîne decît să ne ferim de sîngele ei otrăvit atunci cînd acesta va curge inundînd pămîntul.
Între timp vă recomand să citiți blogurile din lista de blogroll.
De 1MAI le doresc tuturor celor care muncesc să aibă parte de clipe fericite, iar celor care-i exploatează le doresc să aibă parte de exploatare.
luni, 19 martie 2012
Gazele de șist, o soluție?
GASLAND, sau cum se va transforma România în următorii ani.Un documentar realizat pe urmele exploatărilor gazelor de șist din SUA.
UPDATE
Semnează petiția împotriva gazelor de șist aici: http://www.petitieonline.com/nu_vrem_exploatarea_gazelor_de_sist_in_romania_prin_fractionare_h
O hartă a campurilor din vestul țării, concesionate de România corporațiilor străine
Dacă nu apare automat subtitrarea în Ro apăsați butonul cc.
miercuri, 7 martie 2012
duminică, 4 martie 2012
Cercetătorii francezi au descoperit că erbicidul produs de Monsanto - Roundup - este responsabil de distrugerea testosteronului, și duce la infertilitate masculină
Într-un recent studiu, realizat la Universitatea Caen Basse-Normandie, Franța, un grup de patru cercetători (Émilie Clair, Robin Mesnage, Carine Travert, Gilles-Éric Séralini) a scos la iveală nivelul ridicat de toxicitate al acestui tip de erbicid. Substanța activă (glyphosate) a celui mai răspândit erbicid, Roundup, produs de compania americană Monsanto, este responsabilă de distrugerea fertilității masculine, afecțiune ce se adăugă celorlalte 25 de afecțiuni ca, malformații ale nou-născuților, disfuncții ale ficatului și cancer.
ȘTIAȚI CĂ ACTUALUL MINISTRU AL AGRICULTURII, STELIAN FUIA, A FOST DIRECTOR LA COMPANIA AMERICANĂ MONSANTO?
Mai multe detalii puteți citi în acest articol publicat în limba engleză de NaturalNews.com
Monsanto's Roundup herbicide found to destroy testosterone, male fertility
Masacrul din Homs, prezentat de presa occidentală și interogat de noi
În filmul postat pe you tube de un ziarist britanic, și preluat apoi și de presa din Ro, ni se spune ce grozăvie au făsut soldații sirieni la Homs. Doar că urmărind filmul putem trage și alte concluzii.
Urmarind videoul prezentat de presa britanică putem vedea următoarele:
- acest conflict armat pare mai degraba unul etnic ori religios. Uitati-vă la acea demonstratie de pe straduta ingustă și veti observa printre altele un drapel al statului turc. (min. 5.56 - 5.59) Stat care, conform altor susrse jurnalistice livrează arme și muniție rebelilor.
- Am văzut doar rebeli trăgând cu armele înspre clădiri, unde așa cum spune ziaristul britanic sunt mii de persoane ce stau ascunse în case. (min. 2.18 - 2.30)
- Unde sunt în filmate bombardamentele zilnice de care vorbesc rebelii și presa occidentală?
- Vedem clădiri ale instituțiilor statului care sunt ținta bombardamentelor și a tirului rebelilor (min. 4.15 - 4.40) Pare-se că cei prinși în cursă, asupra cărora se lansează atacuri cu bombe și tiruri de foc automat sunt tocmai reprezentanții statului sirian și nu rebelii.
- Rebelii, adică opoziția pașnică, tocmai distrug și masacrează pe cei prinși într-o clădire a instituțiilor satului, și-i execută fără milă (min. 7.00 - 7.50). Dar ziariștii britanici au grijă să nu arate scene cu cei masacrați. Poate că vor arăta trupurile decedate mai tîrziu spunând că sunt victime ale tirurilor armatei.
- Ni se prezintă o coadă la brutărie, iar explicația ne-o dă brutarul. Este aglomerat pentru că lunetiștii iau mai multă pâine decât le trebuie. Hmm, păi cum, lunetiștii ăștia se plimbă în voie pe străzi, ai cui sunt de fapt lunetiștii - ai armatei siriene? (min. 8.30 - 8.40)
- Ni se prezintă o femeie a cărui fiu este împușcat, femeia spunînd că lunetiștii i-au omorăt fiul, după care ni se arată pieptul decedatului care avea un tatuaj cu mesaj de sustinere pentru președintele sirian. (min. 9.20 - 9.30) Ziaristul britanic are însă grijă să ne spună că glonțul care l-a omorît pe tînăr era dintr-o țeavă a armatei siriene. Or fi lunetiștii care stau la coadă la pâine?
Acestea au fost cele cîteva aspecte ale acestui film, care acuză guvernul de masacre fără să aducă nici o dovadă.
Nu știu de ce consideră propaganda occidentală că e suficient ca vocea unui ziarist britanic să explice niște imagini, iar noi să-l credem pe cuvânt.
Urmarind videoul prezentat de presa britanică putem vedea următoarele:
- acest conflict armat pare mai degraba unul etnic ori religios. Uitati-vă la acea demonstratie de pe straduta ingustă și veti observa printre altele un drapel al statului turc. (min. 5.56 - 5.59) Stat care, conform altor susrse jurnalistice livrează arme și muniție rebelilor.
- Am văzut doar rebeli trăgând cu armele înspre clădiri, unde așa cum spune ziaristul britanic sunt mii de persoane ce stau ascunse în case. (min. 2.18 - 2.30)
- Unde sunt în filmate bombardamentele zilnice de care vorbesc rebelii și presa occidentală?
- Vedem clădiri ale instituțiilor statului care sunt ținta bombardamentelor și a tirului rebelilor (min. 4.15 - 4.40) Pare-se că cei prinși în cursă, asupra cărora se lansează atacuri cu bombe și tiruri de foc automat sunt tocmai reprezentanții statului sirian și nu rebelii.
- Rebelii, adică opoziția pașnică, tocmai distrug și masacrează pe cei prinși într-o clădire a instituțiilor satului, și-i execută fără milă (min. 7.00 - 7.50). Dar ziariștii britanici au grijă să nu arate scene cu cei masacrați. Poate că vor arăta trupurile decedate mai tîrziu spunând că sunt victime ale tirurilor armatei.
- Ni se prezintă o coadă la brutărie, iar explicația ne-o dă brutarul. Este aglomerat pentru că lunetiștii iau mai multă pâine decât le trebuie. Hmm, păi cum, lunetiștii ăștia se plimbă în voie pe străzi, ai cui sunt de fapt lunetiștii - ai armatei siriene? (min. 8.30 - 8.40)
- Ni se prezintă o femeie a cărui fiu este împușcat, femeia spunînd că lunetiștii i-au omorăt fiul, după care ni se arată pieptul decedatului care avea un tatuaj cu mesaj de sustinere pentru președintele sirian. (min. 9.20 - 9.30) Ziaristul britanic are însă grijă să ne spună că glonțul care l-a omorît pe tînăr era dintr-o țeavă a armatei siriene. Or fi lunetiștii care stau la coadă la pâine?
Acestea au fost cele cîteva aspecte ale acestui film, care acuză guvernul de masacre fără să aducă nici o dovadă.
Nu știu de ce consideră propaganda occidentală că e suficient ca vocea unui ziarist britanic să explice niște imagini, iar noi să-l credem pe cuvânt.
joi, 1 martie 2012
Self-appointed revolutionaries shooting people in the streets – Homs eyewitness
Un articol interesant publicat de RT. Este Breaking News.
Interesant este că presa on-line din Romania a cam dat la fund subiectele legate de Siria.
People have been left without water or electricity as rebels destroy water pumps and power converters. Civilians are forced to stay inside as snipers shoot from the rooftops.
RT in Damascus managed to contact an eyewitness in Homs, who says self-proclaimed revolutionaries are killing civilians in the streets. Galina says leaving home is out of the question, as snipers “can shoot you in the back.”
“They kill both young and old. They steal people from their homes and chop them into pieces, put them in plastic bags and throw them out!”
She claims rumors are spreading of gunmen from France, Lebanon and Tunisia killing Syrians.
“They mostly kill Christians here,” she says.
Galina says people in Homs support the Assad government and want “the revolution” to be over.
Earlier reports said rebels left Homs under pressure from Assad’s forces, but threatened to retaliate.
Mai jos vedeți cîteva declarații ale martorilor oculari din Homs.
Interesant este că presa on-line din Romania a cam dat la fund subiectele legate de Siria.
People have been left without water or electricity as rebels destroy water pumps and power converters. Civilians are forced to stay inside as snipers shoot from the rooftops.
RT in Damascus managed to contact an eyewitness in Homs, who says self-proclaimed revolutionaries are killing civilians in the streets. Galina says leaving home is out of the question, as snipers “can shoot you in the back.”
“They kill both young and old. They steal people from their homes and chop them into pieces, put them in plastic bags and throw them out!”
She claims rumors are spreading of gunmen from France, Lebanon and Tunisia killing Syrians.
“They mostly kill Christians here,” she says.
Galina says people in Homs support the Assad government and want “the revolution” to be over.
Earlier reports said rebels left Homs under pressure from Assad’s forces, but threatened to retaliate.
Mai jos vedeți cîteva declarații ale martorilor oculari din Homs.
marți, 21 februarie 2012
164 de ani de la publicarea manifestului comunist
Astăzi se împlinesc 164 de ani de cînd Karl Marx și Friedrich Engels au publicat „Manifestul Comunist”. Întîmplător sau nu aspectele acestui document ne privesc în mare măsură și astăzi. Deși lumea s-a schimbat în acest interval, aceste schimbări nu au fost decât de suprafață, de formă, fără ca raportul de forțe între clasa celor avuți (capitaliștii) și clasa celor exploatați (salariații) să fie schimbat semnificativ.
De aceea credem că legitimitatea acestui document rămîne valabilă, iar noi putem să ducem lupta noastră mai departe.
Sigur că realitățile economice astăzi sunt diferite de cele din sec. XIX, dar asta nu ne împiedică să găsim soluții adecvate actualelor condiții. Premizele care au stau la baza publicării acestui document sunt, din păcate, și astăzi valabile. De aceea principiile exprimate atunci sunt și astăzi valide.
Cîteva fragmente ale acestui document:
„Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă.
Condiția esențială pentru existența și dominația clasei burgheze este acumularea bogăției în mîinile unor particulari, formarea și sporirea capitalului; condiția existenței capitalului este munca salariată. Munca salariată se întemeiază exclusiv pe concurența muncitorilor între ei. Progresul industriei, al cărui purtător involuntar și pasiv este burghezia, înlocuiește izolarea muncitorilor, izvorîtă din concurență, cu unirea lor revoluționară prin asociație. Cu dezvoltarea marii industrii, burgheziei îi fuge, așadar, de sub picioare însăși baza pe care ea produce și-și însușește produsele. Ea produce, înainte de toate, pe proprii ei gropari. Pieirea ei și victoria proletariatului sînt deopotrivă de inevitabile.
Cînd, în cursul dezvoltării, vor fi dispărut deosebirile de clasă și întreaga producție va fi fost concentrată în mîinile indivizilor asociați, atunci puterea publică își va pierde caracterul ei politic. În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia. Dacă proletariatul, în lupta sa împotriva burgheziei, se unește în mod necesar ca clasă, dacă, prin revoluție, devine clasă dominantă și, ca clasă dominantă, desființează vechile relații de producție făcînd uz de forță, atunci el desființează, o dată cu aceste relații de producție, și condițiile de existență ale antagonismului de clasă, ale claselor în genere, și, prin aceasta, propria sa dominație de clasă.
Locul vechii societății burgheze, cu clasele și antagonismele ei de clasă, îl ia o asociație în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturora.”
De aceea credem că legitimitatea acestui document rămîne valabilă, iar noi putem să ducem lupta noastră mai departe.
Sigur că realitățile economice astăzi sunt diferite de cele din sec. XIX, dar asta nu ne împiedică să găsim soluții adecvate actualelor condiții. Premizele care au stau la baza publicării acestui document sunt, din păcate, și astăzi valabile. De aceea principiile exprimate atunci sunt și astăzi valide.
Cîteva fragmente ale acestui document:
„Istoria tuturor societăților de pînă azi este istoria luptelor de clasă.
Condiția esențială pentru existența și dominația clasei burgheze este acumularea bogăției în mîinile unor particulari, formarea și sporirea capitalului; condiția existenței capitalului este munca salariată. Munca salariată se întemeiază exclusiv pe concurența muncitorilor între ei. Progresul industriei, al cărui purtător involuntar și pasiv este burghezia, înlocuiește izolarea muncitorilor, izvorîtă din concurență, cu unirea lor revoluționară prin asociație. Cu dezvoltarea marii industrii, burgheziei îi fuge, așadar, de sub picioare însăși baza pe care ea produce și-și însușește produsele. Ea produce, înainte de toate, pe proprii ei gropari. Pieirea ei și victoria proletariatului sînt deopotrivă de inevitabile.
Cînd, în cursul dezvoltării, vor fi dispărut deosebirile de clasă și întreaga producție va fi fost concentrată în mîinile indivizilor asociați, atunci puterea publică își va pierde caracterul ei politic. În sensul propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei clase pentru asuprirea alteia. Dacă proletariatul, în lupta sa împotriva burgheziei, se unește în mod necesar ca clasă, dacă, prin revoluție, devine clasă dominantă și, ca clasă dominantă, desființează vechile relații de producție făcînd uz de forță, atunci el desființează, o dată cu aceste relații de producție, și condițiile de existență ale antagonismului de clasă, ale claselor în genere, și, prin aceasta, propria sa dominație de clasă.
Locul vechii societății burgheze, cu clasele și antagonismele ei de clasă, îl ia o asociație în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția pentru dezvoltarea liberă a tuturora.”
joi, 16 februarie 2012
Criza Siriană. O problemă creată în laboratoarele occidentale?
Nu știm cu adevărat ce se petrece acolo. Nu cred însă că situația poate fi prezentată în alb și negru, în ăia buni și ăia răi. Mai degrabă cred că este o poveste fabricată de propaganda SUA. Ce mă face să cred asta? Simplu, în imaginiea de mai jos, descărcată de pe site-ul oficial de știri sirian www.sana.sy, vă rog să observați cum arată femeile (fetele) din staful președintelui. Astăzi am încercat în repetate rînduri să accesez agentia siriană de știri, ați ghicit, pagina este inaccesibilă. Să fie cenzura de vină?
În partea stângă e președintele care vorbește la un miting. Priviți fetele din centru și din dreapta jos. Dacă măriți poza puteti să vedeti cîteva și în mulțime. Oare Siria nu e o țară musulmană, în Siria n-ar trebui să vedem doar femei îmbrăcate în burka? Asta vrea să ne facă să credem mașinăria de propagandă occidentală. Reformele pe care le face Siria la ora actuală se pare că nu sunt pe placul occidentului.
În partea stângă e președintele care vorbește la un miting. Priviți fetele din centru și din dreapta jos. Dacă măriți poza puteti să vedeti cîteva și în mulțime. Oare Siria nu e o țară musulmană, în Siria n-ar trebui să vedem doar femei îmbrăcate în burka? Asta vrea să ne facă să credem mașinăria de propagandă occidentală. Reformele pe care le face Siria la ora actuală se pare că nu sunt pe placul occidentului.
miercuri, 15 februarie 2012
Anti-ACTA
Două poziții mi-au atras atenția săptămâna asta.
Prima, este o fotografie a unui protest anti-ACTA, care, culmea, a fost imortalizat și ștampilat ca proprietate a „Jurnalul național” printr-un watermark plasat în stânga sus. I-ar putea da în judecată autorii protestului, nu credeți? :))
A doua poziție anti-ACTA, este cea a lui Romeo Anghelache, publicată pe blogul Humanist, la care mă solidarizez și o reproduc mai jos.
ACTA i’o porcărie, pen’că
1. “proprietatea intelectuală” (PI) i’o tâlhărie și
2. servește doar celor deja bogați ce se’mbogățesc din intermediere.
PI i’o tâlhărie pen’că nu există o origine a PI. Dac’am lua PI în serios, atunci am avea un ins care se’mproprietărește cu PI la momentul t, până la momentul t, insu’ a cules resurse din mediu și le’a transformat, dacă, pe care le declară PI. Dacă PI implică o plată pt. accesu’ la ea, atunci proprietaru’ PI trebuie să demonstreze c’a plătit pt. toate resursele care l’au abilitat să creeze PI, apoi să demonstreze că a creat ceva ce nu exista înainte.
Da’ resursele care l’au abilitat (comunicarea) nu pot fi plătite pen’că nu pot fi enumerate și nici cuantificate, sunt inefabile, la fel cu creația. Așa că a’ți asuma PI înseamnă o tâlhărie: aduni de unde nimeni nu cere vreo plată, apoi ceri o plată pe ce’ai adunat.
Deci PI e o formă de abuz de putere echivalent cu tâlhăria. Folosești munca sau existența altora să te dai tu proprietar PI. Du’te’n măta.
O tâlhărie are nevoie de sprijinu’ legii să poată deveni standard social, de unde ACTA, prin care proprietarii de PI recunosc că nu pot să’și protejeze PI pt. c’o fac prin abuz de termeni, și cer ca Statul să impună legi prin care inefabilu’, comunicarea, se plătește și se administrează ca resursă. Asta ar hrăni ș’o grămadă de specialiști în nimic care s’ar implica în administrarea PI, ce să facă toți absolvenții în “științe” politice? Dacă tot ești parazit și prost, măcar să fie o lege acolo care să zică că ți se cuvine să trăiești și tu din tâlhărie.
D’aia se cuvine un venit minim necondiționat ca principiu’ constituțional, tocmai ca derizoriii ăștia să nu vină cu căcaturi gen ACTA: dacă tot v’ați născut, s’aveți și voi din ce trăi fără s’o mai dați cotită și s’abuzați vocabularu’. Vă faceți iluzii oricum, ăștia de vreți bani pe vorbe, c’o să vă’mbogățiți, o să se’mbogățească avocații ș’alte creaturi ne-”creatoare” din “munca” voastră d’a fi voi înșivă.
PI sau ACTA ar avea sens să protejeze doar extratereștrii, care, dacă apar pe pământ cu PI, măcar e posibil ca PI a lor să nu rezulte din interacția cu noi, tereștrii.
Pe pământ, PI s’ar cuveni doar unuia care se naște din aer, nu se mișcă și nu interacționează cu nimeni și nimic, apoi careva trece pe lângă el și zice: “cât vrei pe proprietatea ta intelectuală?”. Da’ proprietaru’ nostru n’ar ști să răspundă pen’că nu știe vorbi, habar n’are ce’nseamnă “cât vrei pe” și nici gând despre ce’i aia PI, nu mai pun la socoteală că el nu există.
Care bovină a semnat ACTA în numele meu? DEMISIA, a ta ș’a cui te’a pus! papagali nenorociți. plancton.
P.S. Într’o lume în care rahaturi ca ACTA sunt legi, dai în fandacsie și paranoia: văd persoane umblând tăcute, căutând suspicioși pe careva care le “fură” PI, de exemplu culoarea la fular, persoane care au un automat lipit pe frunte care marchează fiecare cuvânt scos: 10 cenți, 15 cenți…jalnic, bre.
ACTA e un atac la comunicare, în esență, e atac la om.
ACTA transformă orice gând într’o chitanță.
Un sistem care acceptă ACTA, sau orice echivalent cu ACTA, e un sistem ilegitim: nu mai reprezintă decât puterea celor cu avere și pe prostu’ care crede că gândește.
Muie capitalismului.
Prima, este o fotografie a unui protest anti-ACTA, care, culmea, a fost imortalizat și ștampilat ca proprietate a „Jurnalul național” printr-un watermark plasat în stânga sus. I-ar putea da în judecată autorii protestului, nu credeți? :))
A doua poziție anti-ACTA, este cea a lui Romeo Anghelache, publicată pe blogul Humanist, la care mă solidarizez și o reproduc mai jos.
ACTA i’o porcărie, pen’că
1. “proprietatea intelectuală” (PI) i’o tâlhărie și
2. servește doar celor deja bogați ce se’mbogățesc din intermediere.
PI i’o tâlhărie pen’că nu există o origine a PI. Dac’am lua PI în serios, atunci am avea un ins care se’mproprietărește cu PI la momentul t, până la momentul t, insu’ a cules resurse din mediu și le’a transformat, dacă, pe care le declară PI. Dacă PI implică o plată pt. accesu’ la ea, atunci proprietaru’ PI trebuie să demonstreze c’a plătit pt. toate resursele care l’au abilitat să creeze PI, apoi să demonstreze că a creat ceva ce nu exista înainte.
Da’ resursele care l’au abilitat (comunicarea) nu pot fi plătite pen’că nu pot fi enumerate și nici cuantificate, sunt inefabile, la fel cu creația. Așa că a’ți asuma PI înseamnă o tâlhărie: aduni de unde nimeni nu cere vreo plată, apoi ceri o plată pe ce’ai adunat.
Deci PI e o formă de abuz de putere echivalent cu tâlhăria. Folosești munca sau existența altora să te dai tu proprietar PI. Du’te’n măta.
O tâlhărie are nevoie de sprijinu’ legii să poată deveni standard social, de unde ACTA, prin care proprietarii de PI recunosc că nu pot să’și protejeze PI pt. c’o fac prin abuz de termeni, și cer ca Statul să impună legi prin care inefabilu’, comunicarea, se plătește și se administrează ca resursă. Asta ar hrăni ș’o grămadă de specialiști în nimic care s’ar implica în administrarea PI, ce să facă toți absolvenții în “științe” politice? Dacă tot ești parazit și prost, măcar să fie o lege acolo care să zică că ți se cuvine să trăiești și tu din tâlhărie.
D’aia se cuvine un venit minim necondiționat ca principiu’ constituțional, tocmai ca derizoriii ăștia să nu vină cu căcaturi gen ACTA: dacă tot v’ați născut, s’aveți și voi din ce trăi fără s’o mai dați cotită și s’abuzați vocabularu’. Vă faceți iluzii oricum, ăștia de vreți bani pe vorbe, c’o să vă’mbogățiți, o să se’mbogățească avocații ș’alte creaturi ne-”creatoare” din “munca” voastră d’a fi voi înșivă.
PI sau ACTA ar avea sens să protejeze doar extratereștrii, care, dacă apar pe pământ cu PI, măcar e posibil ca PI a lor să nu rezulte din interacția cu noi, tereștrii.
Pe pământ, PI s’ar cuveni doar unuia care se naște din aer, nu se mișcă și nu interacționează cu nimeni și nimic, apoi careva trece pe lângă el și zice: “cât vrei pe proprietatea ta intelectuală?”. Da’ proprietaru’ nostru n’ar ști să răspundă pen’că nu știe vorbi, habar n’are ce’nseamnă “cât vrei pe” și nici gând despre ce’i aia PI, nu mai pun la socoteală că el nu există.
Care bovină a semnat ACTA în numele meu? DEMISIA, a ta ș’a cui te’a pus! papagali nenorociți. plancton.
P.S. Într’o lume în care rahaturi ca ACTA sunt legi, dai în fandacsie și paranoia: văd persoane umblând tăcute, căutând suspicioși pe careva care le “fură” PI, de exemplu culoarea la fular, persoane care au un automat lipit pe frunte care marchează fiecare cuvânt scos: 10 cenți, 15 cenți…jalnic, bre.
ACTA e un atac la comunicare, în esență, e atac la om.
ACTA transformă orice gând într’o chitanță.
Un sistem care acceptă ACTA, sau orice echivalent cu ACTA, e un sistem ilegitim: nu mai reprezintă decât puterea celor cu avere și pe prostu’ care crede că gândește.
Muie capitalismului.
miercuri, 8 februarie 2012
Grecii luptă pentru țara lor
Poporul grec continuă lupta. Ieri au avut loc proteste masive la Atena. Greci nu vor să plătească ce au furat alții.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)