vineri, 25 martie 2011

Maxima zilei

"When nothing goes right... go left"

luni, 21 martie 2011

Scrisoare deschisă către Premierul României, domnul Emil Boc

Stimate domnule Prim Ministru Emil Boc,  
În discursul dumneavoastră din data de 16 martie 2011, ţinut în Parlamentul Rmâniei, aţi prezentat pe larg beneficiile economice şi sociale pe care ar urma să le producă aplicarea noului Cod al Muncii. Pe lîngă date mai mult sau mai puţin discutabile pe care le-aţi folosit în argumentaţie, aţi recurs la declaraţiile unui emerit economist, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2010, profesorul Christopher Pissarides, afirmând următoarele:
“Nu ştiu de ce nu îl invocaţi pe Christopher Pissarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010, citat ieri chiar şi de Ziarul Financiar, care spune: “soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă după revenirea din criză o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii”. În Spania, spune acelaşi laureat al Premiului Nobel, unde rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când în Germania, unde există în prezent deficit de forţă de muncă şi cel mai scăzut nivel al ratei şomajului din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire pentru că a permis flexibilizarea pieţei muncii prin contracte temporare.”
Sursa acestei informaţii, aşa cum aţi  menţionat, este un articol publicat în Ziarul Financiar. Articolul însă reprezintă o deformare a realităţii prin atribuirea profesorului Pissarides a unor declaraţii pe care nu le-a făcut niciodată şi care contravin convingerilor sale. Acest lucru este dovedit de răspunsul pe care domnul Christopher Pissarides ni l-a trimis  ca urmare a unei solicitări trimise de către iniţiatorii acestei scrisori deschise. Redăm mai jos, integral, în traducere din limba engleză, răspunsul domnului Christopher Pissarides:
“Vă mulţumesc pentru că aţi observat acest lucru. Cu certitudine, nu am spus niciodată aceste cuvinte care îmi sunt atribuite şi nu cred în ele. De fapt, am vorbit în mod repetat împotriva ideii de utilizare a contractelor pe perioadă determinată ca modalitate de reducere a şomajului. Consider că aceasta este o politică rea în condiţiile actualei recesiuni şi această politică se face responsabilă de dualitatea de pe piaţa forţei de muncă din Spania şi, parţial, de rata ridicată a şomajului. Vă mulţumesc încă  dată. Christopher Pissarides”. (Mai jos ataşam Print Screen-ul e-mailului)
Răspunsul domnului Pissarides nu necesită nici un fel de comentarii suplimentare şi nu lasă nici o umbră de echivoc: în calitate de Prim Ministru al României, aţi ales să utilizaţi tezele unui celebru laureat  al Premiului Nobel, interpretîndu-le într-o modalitate convenabilă pentru dumneavoastră şi ignorînd tezele binecunoscute ale profesorului de economie amintit.
Nu cunoaştem motivele pentru care ZF a publicat pe prima pagină un articol care induce în eroare opinia publică şi îi atribuie  profesorului Pissarides o serie de idei pe care domnia sa nu le împărtăşeşte. Suntem în aşteptarea unei reacţii din partea ZF.
Dar ne este cu neputinţă să credem că  echipa dumneavoastră de consilieri care v-a ajutat în construirea discursului poate invoca drept scuză lipsa de informare în domeniu sau necunoaşterea situaţiei de pe piaţa forţei de munca din diferite state UE, precum şi faimoasele poziţii ale unui  laurat al Premiului Nobel. Nu poate fi vorba de o simplă greşeală de informare, mai ales  date fiind condiţiile cu totul speciale cu ocazia cărora a fost ţinut discursul dumneavoastră: nu a fost vorba de o declaraţie spontană, rostită într-o situaţie neaşteptată, ci de un eveniment solemn, pregătit din timp şi  în cadrul căruia v-aţi adresat prin intermediul mass media întregii naţiuni.
Considerăm prezentarea publică a unor scuze adresate atât cetăţenilor români, cât şi profesorului Christopher Pissarides ca fiind un gest necesar în ceea ce vă priveşte şi care reprezintă o dovadă de moralitate şi minim respect faţă de toţi cei pe care i-aţi indus în eroare.

 Iniţiatori:
Grupul CriticAtac

pentru imagini printscreen vezi sursa: http://www.criticatac.ro/5518/scrisoare-deschisa-catre-premierul-romaniei-domnul-emil-boc/

Societatea de consum. Haideți să terminăm cu această nebunie.


The Story of Stuff - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.



The Story of Bottled Water - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.



The Story of Cap & Trade - Romanian from www.storyofstuff.ro on Vimeo.

duminică, 20 martie 2011

IPOCRIZIA OCCIDENTULUI

Criza libiană și Europa

"Military interventions including bombing campaigns will not bring peace to Libya"

Source: Gettyimages
Military interventions including bombing campaigns on Tripoli and other
libyan towns will not bring peace to Libya. The Party of the European Left is conviced that the aim of NATO intervention is not to help the popular uprising and protect civilian but to regain control of the region and the resources of the country.
There is no military solution to the conflict in Libya, instead we need political and diplomatic initiatives. The European Left supports the democratic and progressive movements in Libya. Consequently we call for an immediate and unconditional ceasefire which includes the NATO forces as well as Ghaddafis troups and the libyan insurgents.
A concrete step towards peace could be to send an international political and diplomatic mission and civilian observers to Libya. Also, there is a great need for humanitarian aid to refugees inside and outside of Libya which must be granted immediately.
The Presidency of the Party of the European Left Party

joi, 17 martie 2011

S-a întâmplat ieri în SUA

Imagini de la protestul din Madison, Wisconsin. (foto: mmflint's photostream/Flickr)






8 pătrățele de critică socială



















Un articol semnat de Adi Dohotaru. Îl puteți citi în întregime aici.

joi, 10 martie 2011

„În căutarea soluției”

"Art is not a mirror to reflect society.  
It is a hammer with which to shape it."
- Berthold Brecht

 

SAU feat Ombladon si Freakadadisk


luni, 7 martie 2011

100 years of International Women’s Day

For 100 years on International Women’s Day, March 8th, women have been acting and mobilizing for equality between women and men. Women represent a real power which it is impossible to bypass, acting for all of those who want emancipation from capitalist exploitation and patriarchal domination.

EL FEM APPEAL FOR THE 8th MARCH

 

duminică, 6 martie 2011

„Are Americans Ready for Democracy? ”

By Firouz Folani
Institute of Near-Western Studies

TEHRAN, Feb 24, 2011 -- As a wave of "people power" this month toppled dictators throughout the Americas, citizens of Africa and the Middle East—the world's prosperous democracies— felt joy and sympathy. Nowhere was this more true than here in Iran. But with the fall of the dictatorship in Washington, it's time for us, the world's one remaining superpower, to lay sentiment aside. We have to ask the tough questions: How can we be sure that the next American regime won't be even worse? How can we be sure, for that matter, that Americans are ready for democracy?

Aici aveți întregul articol.
http://bigthink.com/ideas/31329

joi, 3 martie 2011

Gaddafi’s “Green Book”: The Solution of the Problem of Democracy

Excerpts :

All political systems in the world today are a product of the struggle for power between alternative instruments of government. This struggle may be peaceful or armed, as is evidenced among classes, sects, tribes, parties or individuals. The outcome is always the victory of a particular governing structure — be it that of an individual, group, party or class — and the defeat of the people; the defeat of genuine democracy.

Political struggle that results in the victory of a candidate with, for example, 51 per cent of the votes leads to a dictatorial governing body in the guise of a false democracy, since 49 per cent of the electorate is ruled by an instrument of government they did not vote for, but which has been imposed upon them. Such is dictatorship. Besides, this political conflict may produce a governing body that represents only a minority. For when votes are distributed among several candidates, though one polls more than any other, the sum of the votes received by those who received fewer votes might well constitute an overwhelming majority. However, the candidate with fewer votes wins and his success is regarded as legitimate and democratic! In actual fact, dictatorship is established under the cover of false democracy. This is the reality of the political systems prevailing in the world today. They are dictatorial systems and it is evident that they falsify genuine democracy.

PARLIAMENTS

Parliaments are the backbone of that conventional democracy prevailing in the world today. Parliament is a misrepresentation of the people, and parliamentary systems are a false solution to the problem of democracy. A parliament is originally founded to represent the people, but this in itself is undemocratic as democracy means the authority of the people and not an authority acting on their behalf. The mere existence of a parliament means the absence of the people. True democracy exists only through the direct participation of the people, and not through the activity of their representatives. Parliaments have been a legal barrier between the people and the exercise of authority, excluding the masses from meaningful politics and monopolizing sovereignty in their place. People are left with only a facade of democracy, manifested in long queues to cast their election ballots.

[…] The masses are completely isolated from the representative and he, in turn, is totally removed from them. Immediately after winning the electors’ votes the representative takes over the people’s sovereignty and acts on their behalf. […] The masses have the right to proclaim reverberantly the new principle: no representation in lieu of the people.

[…] This is the traditional democracy prevalent in the whole world, whether it is represented by a one-party, two-party, multiparty or non-party system. Thus it is clear that representation is a fraud.

Moreover, since the system of elected parliaments is based on propaganda to win votes, it is a demagogic system in the real sense of the word. Votes can be bought and falsified. Poor people are unable to compete in the election campaigns, and the result is that only the rich get elected. […]
The most tyrannical dictatorships the world has known have existed under the aegis of parliaments.

THE PARTY

The party is a contemporary form of dictatorship. It is the modern instrument of dictatorial government. The party is the rule of a part over the whole. As a party is not an individual, it creates a superficial democracy by establishing assemblies, committees, and propaganda through its members. The party is not a democratic instrument because it is composed only of those people who have common interests, a common perception or a shared culture; or those who belong to the same region or share the same belief. They form a party to achieve their ends, impose their will, or extend the dominion of their beliefs, values, and interests to the society as a whole. A party’s aim is to achieve power under the pretext of carrying out its program. Democratically, none of these parties should govern a whole people who constitute a diversity of interests, ideas, temperaments, regions and beliefs. The party is a dictatorial instrument of government that enables those with common outlooks or interests to rule the people as a whole. Within the community, the party represents a minority.

The purpose of forming a party is to create an instrument to rule the people, i.e., to rule over non-members of the party. The party is, fundamentally, based on an arbitrary authoritarian concept — the domination of the members of the party over the rest of the people. The party presupposes that its accession to power is the way to attain its ends, and assumes that its objectives are also those of the people. This is the theory justifying party dictatorship, and is the basis of any dictatorship. No matter how many parties exist, the theory remains valid. […]

The parliament of the winning party is indeed a parliament of the party, for the executive power formed by this parliament is the power of the party over the people. Party power, which is supposedly for the good of the whole people, is actually the arch-enemy of a fraction of the people, namely, the opposition party or parties and their supporters. The opposition is, therefore, not a popular check on the ruling party but, rather, is itself opportunistically seeking to replace the ruling party.
[…] The party system is the modern equivalent of the tribal or sectarian system. A society governed by one party is similar to one which is governed by one tribe or one sect. The party, as shown, represents the perception of a certain group of people, or the interests of one group in society, or one belief, or one region. Such a party is a minority compared with the whole people, just as the tribe and the sect are. […]
PLEBISCITES

Plebiscites are a fraud against democracy. Those who vote “yes” or “no” do not, in fact, express their free will but, rather, are silenced by the modern conception of democracy as they are not allowed to say more than “yes” or “no”. Such a system is oppressive and tyrannical. Those who vote “no” should express their reasons and why they did not say “yes”, and those who say “yes” should verify such agreement and why they did not vote “no”. Both should state their wishes and be able to justify their “yes” or “no” vote. What then, is the path to be taken by humanity in order to conclusively rid itself of the elements of dictatorship and tyranny?
[…] There can be no representation in lieu of the people and representation is fraud. […]

THE GREEN BOOK presents the ultimate solution to the problem of the instrument of government, and indicates for the masses the path upon which they can advance from the age of dictatorship to that of genuine democracy.

This new theory is based on the authority of the people, without representation or deputation. It achieves direct democracy in an orderly and effective form. It is superior to the older attempts at direct democracy which were impractical because they lacked popular organizations at base levels.

POPULAR CONFERENCES AND PEOPLE’S COMMITTEES

Popular Conferences are the only means to achieve popular democracy. Any system of government contrary to this method, the method of Popular Conferences, is undemocratic. All the prevailing systems of government in the world today will remain undemocratic, unless they adopt this method. Popular Conferences are the end of the journey of the masses in quest of democracy. […]

Direct democracy, if put into practice, is indisputably the ideal method of government. Because it is impossible to gather all people, however small the population, in one place so that they can discuss, discern and decide policies, nations departed from direct democracy, which became an utopian idea detached from reality. It was replaced by various theories of government, such as representative councils, party-coalitions and plebiscites, all of which isolated the masses and prevented them from managing their political affairs.

These instruments of government — the individual, the class, the sect, the tribe, the parliament and the party struggling to achieve power have plundered the sovereignty of the masses and monopolized politics and authority for themselves.

THE GREEN BOOK guides the masses to an unprecedented practical system of direct democracy. No two intelligent people can dispute the fact that direct democracy is the ideal, but until now no practical method for its implementation has been devised. The Third Universal Theory, however, now provides us with a practical approach to direct democracy. The problem of democracy in the world will finally be solved. All that is left before the masses now is the struggle to eliminate all prevailing forms of dictatorial governments, be they parliament, sect, tribe, class, one-party system, two-party system or multi-party system, which falsely call themselves democracies.

[…] There can be no democracy without Popular Conferences and Committees everywhere.

Sursa: http://beranger.org/post/3621896539/gaddafis-green-book-the-solution-of-the-problem-of

marți, 1 martie 2011

Protest GAS împotriva noului Cod al Muncii

Grupul pentru Acțiune Socială (GAS) protestează împotriva modificărilor legislative prevăzute în noile proiecte ale Codului Muncii şi Codului de Dialog Social şi își exprimă dezacordul profund cu modalitatea nedemocratică prin care actualul Guvern înţelege să opereze aceste modificări. De asemenea, GAS își reafirmă solidaritatea cu organizaţiile sindicale, ale căror poziţii sunt ignorate in mod revoltător de către Guvern şi care sunt supuse unor presiune imense, ce contravin regulilor etice ale unui dialog social constructiv, democratic şi transparent.
Poziţia noastră se întemeiază pe următoarele argumente:
- Procedura avută în vedere de guvern – cea a asumării răspunderii pentru noua lege contravine tuturor principiilor democratice şi încalcă în mod flagrant fundamentele de bază ale dialogului social. O lege atât de importantă precum Codul Muncii, care afectează pe termen lung interesele angajaţilor români, nu poate fi adoptată unilateral de către Guvern, prin ignorarea poziţiilor si solicitărilor celorlalţi parteneri sociali.
- Argumentul competitivităţii, invocat de guvern ca fiind una dintre raţiunile majore ce stau la baza modificărilor legislaţiei muncii, nu poate reprezenta un scop în sine, care sa justifice transformarea relaţiilor de muncă in relaţii de tip sclavagist. Competitivitatea economică reprezintă un instrument prin care să fie asigurată o cât mai mare bunăstare economică a cetăţenilor, nu un mijloc de exploatare și abuzare a forţei de muncă. Prin Constituţia României, statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și protecţie socială care să asigure cetăţenilor săi un nivel decent de trai. Securitatea locului de muncă şi apărarea intereselor angajatului prin intermediul contractelor colective de muncă și a mijloacelor dialogului social constituie un instrument indiscutabil de promovare a intereselor angajaţilor şi deci, implicit, de asigurare a unui trai decent. Astfel, noile prevederi care aduc atingeri grave intereselor si drepturilor salariaţilor din România pot fi considerate o atingere serioasă adusă drepturilor prevăzute de Constituţia României.
- Noile prevederi ale codului Muncii și ale Codului de Dialog Social conduc în mod nemijlocit la o diminuare a rolului și importanței partenerilor sociali – sindicate și patronate – în procesul de negociere și aplicare a contractelor colective de muncă. Acest lucru va avea drept consecinţă imediată fragilitatea dialogului social, care reprezintă un principiu fundamental al relaţiilor industriale din România şi  modalitatea cea mai eficientă de promovare a intereselor salariaţilor.
- Modificările avute în vedere nu sunt solicitate de către FMI. Memorandumul de înţelegere cu FMI nu prevede nicăieri ca fiind necesară modificarea legislaţiei  muncii, iar intervenţia în domeniul relaţiilor industriale şi de muncă în această perioadă de muncă nu face decât să agraveze criza socială provocată de criza economică şi care se adânceşte pe zi ce trece.
Membri GAS se vor alătura protestelor anunțate de sindicate la Cluj și în alte orașe din țară. Detalii privind manifestațiile sindicale găsiți, de pildă, în Ziua de Cluj. Câteva articole recomandate pentru o dezbatere a noului Cod al Muncii în termeni mai preciși :