vineri, 29 iulie 2011

Partidul Breivik în România. Şi adevărata problemă a lui Traian Băsescu

Un articol, semnat de Costi Rogozanu, despre derapajele extremiste ale ideologilor puterii, publicat pe Vox Publica.

extrase:
Adevărata problemă nici nu mai e Traian Băsescu, ci este acest Nou Fanatism pe care îl girează de ani buni. Băsescu a crezut că-şi ia intelectuali pe care-i foloseşte cum vrea el. S-a întîmplat cumva invers. S-au adăpostit după pulpana puterii, în posturi căldicele date contra unui jenant cult al personalităţii, şi au pus la cale învierea unui fanatism de tip interbelic care presupune negarea completă a oricăror valori care ţin de dialog, de drepturi; au pus în loc exacerbarea religiei dereglemntării la nivel economic. În felul ăsta am avut doi cîştigători: marii deţinători de capital, pe de o parte,  şi tot soiul de fanatici neoconservatori mai mult sau mai puţin “publici”, de cealaltă.
Ponta şi Antonescu au obsesia Băsescu înfiptă în cortex. Dar Băsescu nu mai e o problemă. Îngrijorător e tocmai discursul fascistoid (pus la umbra unui anticomunism de conjunctură) propagat în medii largi cu o nonşalanţă teribilă.
...
Da, problema nu mai e Băsescu, ci retorica violentă anti-socială, anti-democratică (Mihăieş e nemulţumit că avem opoziţie formată din politicieni) care a luat fiinţă sub oblăduirea lui. Să mai amintesc comentariile rasiste ale ministrului nostru de externe? sau discursul violent anti-săraci care nu muncesc, beau şi se înmulţesc practicat de intelectuali de toate felurile propăşiţi fie la şefia ştirilor TVR, fie prin revista 22? Noul partid nu se numeşte Alba ca Zăpada, noul partid periculos de popular în România ar putea lejer să se numească partidul Breivik.
Ce trebuie făcut urgent:
  • PDL trebuie somat să spună dacă-şi asumă sau nu cele spuse de parlamentarul URBAN. Dacă nu, să-l excludă. Dacă da, măcar ştim oficial că sîntem conduşi de un partid cu nuanţe extremiste.
  • Ce-a mai rămas din societatea civilă non-putere ar trebui să-şi strîngă forţele şi pentru teme care nu aduc granturi şi bani şi să taxeze ferm aceste derapaje extrem de periculoase care de fapt duc la fundamentarea unui pol extremist în România, unul cum ţara noastră a mai cunoscut, de altfel.

joi, 28 iulie 2011

Mișcarea 26 Iulie

 

Siempre es 26 - Carlos Puebla





El 26 de julio el pueblo cubano celebra el aniversario del asalto al cuartel Moncada. Los comunistas de todo el mundo nos sumamos a esta conmemoración por ser el inicio del proceso que condujo al triunfo de la Revolución el 1º de enero de 1959 y a la proclamación del Socialismo en Cuba.

miercuri, 27 iulie 2011

EL condemns the terrorist attacks in Norway and expresses its solidarity with the victims

The Party of the European Left condemns the terrorist attacks in Norway and shows its solidarity with the victims. The European Left :
1. Condemns the criminal attacks that took place in Norway, which have
resulted in nearly a hundred dead and many injured. The author of this
slaughter Anders B. Breivik is definitely linked to the insane act of
murder, with or without the cooperation of others, and with obvious
political motivations of pseudo-ideology of the extreme right in Norway.
2. Stands together with all the innocent victims of brutal attacks. With all
the Norwegian people and especially their families as well as with the
government and the Labour Party of which many of the young people killed in the camp on the island of Utoya were members.
3. Denounces an atmosphere of extreme right, xenophobia, racism and violence that is spreading throughout Europe in a highly dangerous and regrettable manner, with an approach towards fascist politics in the guise of institutional choices in many countries.Tolerance and the passive
penetration in our societies of ideas underlying ultra-nationalist,
xenophobic, fascist and racist factors essential for the eruption of
subsequent serious situations, result in the regretable madness we see
today.
4. Calls to unite civil society, the workers, those connected with the
diffusion of culture, public institutions, officials,  social organizations
and political parties, media and organizations, who are by nature
democratic, peaceful, and who fully respect social, civil and human rights.
The necessary convergence of millions of people throughout Europe should
permit us to attain positions and actions so as to prevent, combat and make the repetition of tragic events such as those that affect us today in Norway totally impossible.
5. Sends this message to the sister parties of the European Left, also those
within the GUE / NGL, democratic institutions in Norway, the victims'
families and all the people of Norway. In these terrible circumstances, we
are all Norwegians. All may count on us.

duminică, 24 iulie 2011

The EU will either be democratic, social and act in solidarity or it will not exist!

The EU is today going through the worst crisis since its foundation. This crisis is part of a global financial, economic, social, ecological and political crisis, which is hitting people very hard, starting with women and young people, for whom the future is looking darker. 
A new period has started, in which the capitalists are prepared to do anything to protect their interests and not to pay for their crisis, to the point of threatening democracy and bringing whole peoples to their knees. In Greece, Portugal, Spain and Ireland, gouvernements, in agreement with the injunctions of the “troika” - European Commission, ECB, IMF – organise the plundering and impose on the people brutal and ineffective austerity measures, privatizations and the destruction of social rights. The attacks against these countries and the racist campaigns against the “lazy people from the south” are unacceptable. The EL affirms once again its unwavering solidarity with the people concerned.  
This offensive is now extending to all EU countries with the Euro Pact and the “new economic governance” which aims to deconstruct what little remains of the social state and public services, while compressing salaries and social rights. Countries would be invited to apply these destructive policies and would be automatically sanctioned if they refused. This forced harmonisation, is in the process of killing the idea of a Union based on solidarity among the countries of Europe. It is leading Europe into a dead end that will fail in prospecting a future for young people.
Faced with this situation, strong resistances are growing up throughout the continent. A great need for alternatives is expressed in the mobilisations of the  « indignant » in Spain, Greece and all over Europe, who are rightly demanding real democracy, and for money to be used to serve the needs of the people. The multiple general strikes and the large-scale social unrest that have taken place in Greece, Spain, France, Portugal, Britain and other countries, are calling directly for a change of policy.
The EL has always criticised the present model of EU construction, where institutions and policies are distorted by the primacy of the interests of the ruling classes in the EU member states, the financial markets and the banks over those of the people. The EL has always fought against the policies of social and fiscal dumping, the deregulation of markets and the rules imposed by the European Central Bank which are at the origin of the sovereign debt. 
The EL is in favour of a different kind of European construction. Ultranationalist and euro-chauvinist appeals lead to a dead-end. The consecutive calls for “national unity”, made by the social-democratic, conservative and liberal leaders in many countries, aim to reinforce the consensus on neoliberal solutions. They are not the solution. It is time for solidarity and for the refoundation of the EU: either it will be democratic, social, and operating in solidarity or it will not exist.
The ambition of the EL is to work towards the convergence of struggles in Europe. The EL calls on all forces that resist: trade unionists, intellectuals, people from the field of culture, actors of the social movements, to build everywhere fronts of resistance to the austerity policies in order to impose the primacy of human needs  rather than the demands of finance.  
The ambition of the EL is to build a left alternative which gives political prospectives to all struggles. The EL proposes therefore to debate the following proposals:
We fight against austerity measures and privatisations, which are only useful for creating new markets and profits for the capitalists. The member parties of the European Left have voted against the different national austerity plans in the EU. We want to defend, improve and develop public services, in order to fight against inequalities. We are strongly opposed to the Euro Pact and the new economic governance, which aim to institutionalise  austerity in all European countries.
We demand public audits on the public debt and the restructuring of the debt on a European level, through the selective cancellation of the public debt,  as well as an extension of the reimbursement deadlines, facilities of payments (for the pension funds and public deposits) and eurobonds.
We fight for monetary and economic policies in the service of the people. To respond to the urgency of the situation and also to avoid new crises and build a new development model in Europe, we propose to change the role and the missions of the ECB. The ECB should urgently absorb a part of national public debts. It must also use its power of monetary creation, in order to finance projects for decent job creation (in industry, research,  new modes of production etc) and national and European public services. 
In this perspective, the EL will also use the process of a European citizens' initiative to debate with and propose to european citizens, the creation of a European fund for social development and solidarity. Contrary to the European Stability Fund, it should distribute financing for projects on the basis of social and environmental criteria. Funded by the ECB, part of the EU budget and the taxation of financial transactions and revenues, it would free public investments from financial markets and would disarm the speculators. 
The public and democratic control of banks and the financial sector is a tool to impose popular control of the economy. This includes the perspective of the nationalistation of the banks which make their profits from the disaster, such as the Deutsch Bank. Credit, investment choices, financial transactions should not serve speculation but projects which create jobs, safeguard public services and are ecologically sustainable. A publicly-owned pole of credit is a key instrument to this end.
We fight for a radical redistribution of wealth, a fair fiscal system in countries and in the EU and measures to avoid dumping. Contrary to neoliberal policies that increase the tax for low and middle incomes, we want rich people and revenue from capital to contribute more, and for financial transactions to be taxed. These principles should be harmonised in the EU to avoid fiscal competition against the people. These new resources will permit the EU and national budgets to be increased and become urgently a tool for the reduction of inequalities between the different countries and peoples.
We demand, together with the trade unions, notably the ETUC, equality of social rights and standards. Enough of the competition between workers that lowers salaries and rights! We want wage increases all over Europe, wage equality between men and women and the creation of a european minimum wage, by law or by collective agreement, built up progressively while taking into consideration the individual situations of different countries. We want new powers for workers within companies, which would allow them to influence the orientation and organization of their work, including the right to veto plans which involve speculation, restructuring or delocalisation. We want tools that allow the workers to struggle against precariousness in their company and to set up employment and training security as fundamental principles of labour laws or collective agreements in european countries. An « upward » harmonization of labour law could help avoid social dumping. This could be done to begin with through a «clause of the most-favoured European», as the feminists claim in relation to women's rights. 
We want real democracy in Europe. We are fighting against the authoritarian and repressive policies of a series of national governments and of the EU leadership. The repression and the prevalence of unelected bodies such as the IMF or others which are not subject to democratic control, such as the ECB, must end. Popular participation in all its forms (public debates, European citizens' initiative, referendums...) must be at the heart of European institutional mechanisms. The powers of all elected bodies, including local, national and the European parliaments, must be strengthened. 
Real democracy at all levels can guarantee financial responsibility, transparency and allow job creation, maintaining social rights, male-female equality, reduction of poverty and precariousness and the respect of migrants' rights. Democracy can open the path to all the social changes which European societies need today. For this to happen, current EU treaties would have to be radically transformed, on the basis of peoples' needs and democracy, by decisions ratified through referenda, with the primary goal of getting rid of the neoliberal model and securing democracy.
In conformity with these basic principles and these political objectives, the EL reaffirms its dedication to the formation of a European front of resistance and alternatives which is capable of radically changing current power relationships. The EL as of today will be in the service of the forces who are struggling - notably trade unions and the « indignant » movement - networking with them in every way possible, including through IT and alternative media. It supports and will participate in the European mobilizations called for by the national and European trade unions and the indignants movements the 15th October, as well as the anti-G20 demonstration in France on the 1st of November.  

European Left Executive Board
Trevi, 16th July 2011

luni, 18 iulie 2011

Anunt Mobilizare Bucuresti si Cluj Napoca

Comisia Nationala de Arheologie se intrece zilele acestea cu ministrul culturii pentru primul loc in distrugerea patrimoniului de la Rosia Montana. Comisia de arheologie a validat strategia RMGC de minimaliza importanta si valoarea patrimoniala de exceptie a masivului Carnic, ce
gazduieste 7 km. de galerii romane si pre-romane, zeci de kilometri de galerii moderne, cu valoare arheologica si arhitecturala deosebita, elemente de patrimoniu natural si imaterial. Complexitatea patrimoniului cultural al Masivului Carnic, ca parte integranta a patrimoniului cultural al Rosiei Montane, ii confera unicitate la nivel national, european si mondial, fapt confirmat de numerosi experti romani si internationali si de institutii cu prestigiu dincolo de orice dubiu.
Aceasta initiativa deschide drumul catre inlaturarea Carnicului din Lista
Monumentelor Istorice de Clasa A (cu valoare nationala si internationala);
cel putin asa declara cu seninatate Kelemen Hunor, cel ce ar trebui sa fie
primul care se ingrijeste de bunastarea mostenirii culturale si istorice.
****

Mobilizare la Bucuresti:
Marti, 19 iulie, la ora 12.00, suntem impreuna in fata Ministerului
Culturii. Le spunem “NU ACCEPT!” celor care tocmai au unda verde
distrugerii masivului Carnic de la Rosia Montana.
Alatura-te noua, in cea mai vibranta campanie de mediu din Romania, activa
de peste un deceniu! Luptam impreuna de peste 10 ani, uniti prin
determinare, constiinta si responsabilitate.
Sa punem STOP indiferentei, IMPREUNA! ACUM, cat nu e prea tarziu!
Sa aratam lumii intregi, dar mai ales Ministrului Culturii si
Patrimoniului – Kelemen Hunor ca SUNTEM O FORTA pe care n-o poate IGNORA!
Asa ca hai la Hunoriada!
MARTI, ORA 12.00, IN FATA MINISTERULUI CULTURII SI PATRIMONIULUI NATIONAL,
Sa-I CEREM DEMISIA LUI KELEMEN HUNOR.
******

Mobilizare Cluj Napoca:
Hai la Hunoriada!
Kelemen Hunor vrea sa distruga Rosia Montana!
Avem motive intemeiate sa credem ca ministrul nu mai are de mult nici
rusine, nici coloana vertebrala si aurul i-a intunecat mintile. Toate
declaratiile sale recente indica un caz clasic de dedublare, Kelemen Hunor
trecand de la ministru al culturii la avocat al proiectului minier
canadian, expert in investitii economice si clarvazator al unui viitor
exclusiv minier la Rosia Montana. (Se pare ca ministrul s-a uitat in
globul chel al lui Razvan Teodorescu si a gasit raspunsul la sperantele
RMGC de a exploata in sfarsit aur.)
A venit vremea ca societatea civila să ofere un precedent. Trebuie sa
aratam ca guvernarea nu poate lega si dezlega dupa bunul ei plac, in
functie de interesele personale si de partid, si ca societatea civila e
inca treaza!
Miercuri, 20 iulie, incepand cu orele 13.00 fix hai in Piata Unirii la
Hunoriada! Vino inarmat cu orice forma legala de protest sa cerem demisia
lui Kelemen Hunor!
***
Va rugam distribuiti informatia!
Viva Rosia Montana!

joi, 14 iulie 2011

Seminar de lectură: Marx, Capitalul, vol. 1

Grupul pentru Acțiune Socială și Protokoll vă invită în cadrul Școlii Populare de Artă Contemporană (ȘPAC) la Seminarul de lectură: Marx, Capitalul, vol. 1, care se desfășoară în perioada iulie-octombrie. Seminarul se ține la Casa Tranzit (ȘPAC), str. Barițiu nr. 16, Cluj. Ediția în limba română a Capitalului se găsește pe marxists.org. Textele adiționale le găsiți pe library.nu. Moderatorul seminarului este Alex. Cistelecan. Dați sfoară prin țară:
1. Marfa: valoare de schimb – valoare de întrebuințare; muncă abstractă – muncă concretă (Capitolul 1.1-1.2) (ed. engl: pp. 125-137) [ed. rom: pp. 49-62]
Text suplimentar: Moishe Postone, Time, Labor, and Social Domination, capitolul 1. Rethinking Marx’s Critique of Capitalism’, pp. 3-42. [Vineri, 15 iulie, 18.00]
2. Forma valoare, banii (Capitolul 1.3) (pp. 138-163) [pp. 62-85] [Joi, 21 iulie, 18.00]
3. Fetișismul mărfii (Capitolul 1.4) (pp. 163-177) [pp. 85-99]
Text suplimentar: Slavoj Zizek, The Sublime Object of Ideology, capitolul 1. How Did Marx Invent the Symptom?, pp. 11-26. [Marți, 2 august, 18.00]
4. Procesul de schimb, banii (Capitolele 2 și 3) (pp. 178-244) [pp. 99-160] [Marți, 9 august, 18.00]
5. De la bani la capital. Formula generală a capitalului și contradicțiile sale (Capitolul 4.1-4.2) (pp. 247-269) [pp. 160-179] [Marți, 16 august, 18.00]
6. The labor theory of value. Plusvaloarea absolută (Capitolele 4.3-5) (pp. 270-306) [pp. 179-212] [Marți, 23 august, 18.00]
7. Compoziția organică a capitalului. Plusvaloarea relativă (Capitolele 6, 7, 9, 10) (pp. 307-339, 417-438) [pp. 212-242, 314-333] [Marți, 30 august, 18.00]
8. Mașini (1). (Capitolul 13.2-13.7) (pp. 508-588) [pp. 395-468] [Marți, 6 septembrie, 18.00]
9. Forță de muncă, plusvaloare, salariu (Capitolele 14-19) (pp. 643-700) [pp. 513-568]
[Marți, 13 septembrie, 18.00]
10. Acumularea capitalului (1). Simpla reproducere (Capitolele 21 și 22) (pp. 709-761) [pp. 576-622] [Marți, 20 septembrie, 18.00]
11. Acumularea capitalului (2). Variații în formula organică a capitalului, tendința de cădere a ratei de profitabilitate. Armata de rezervă a capitalului. (Capitolul 23.1- 23. 4) (pp. 762-802) [pp. 622-657] [Marți, 27 septembrie, 18.00]
12. Istoria și preistoria capitalului. Acumularea primitivă. Istoria muncii în capitalism (cap. 24.1, 24.7, 26, 32, appendix II, IV.5) (pp. 873-876, pp. 927-930, 975-1038, 1083) [pp. 719-722, 764-767] [Marți, 4 octombrie, 18.00]
13. Appendix: Mașini (2). The General Intellect, din Grundrisse, pp. 690-716, 745-764.
Text suplimentar: Toni Negri, Marx Beyond Marx (pp. 139-150). [Marți, 11 octombrie, 18.00]
Material ajutător: David Harvey, A Companion to Marx’s Capital; Ben Fine, Alfredo Saad-Filho, Marx’s Capital.
Film: Alexander Kluge – News From Ideological Antiquity: Marx – Eisenstein – Capital [Theatrical Cut] (2010), 90 min [Joi, 13 octombrie, 18.00]

vineri, 8 iulie 2011

Protestele din Atena. O relatare de la fața locului.

Grecia, prima ieşire din criză, România în comă.

Un articol incitant și cu reale valențe educative publicat de Florin Flueraș pe site-ul CriticAtac.
Așa cum am intuit într-un post din 16 mai, schimbare se poate produce doar prin forță. Iată ce spune  autorul în urma experiențelor trăite în Atena:

„De la tinerii radicali bine echipaţi şi organizaţi din linia întâi, până la batranicile care ceartă şi aruncă cu sticle cu apă în scutierii ce păzesc sedii de bancă în preajma pieţei, a existat o solidaritate extraordinară.
Pentru mine asta a fost un exemplu în plus pentru cât de important e ca protestul să nu rămână la nivel de spectacol simbolic. Poate nu e necesară violenţa neapărat dar puterea trebuie forţată, nu se schimbă nimic doar prin proteste simbolice, autorizate. Toate relativele victorii împotriva sclavagismului, rasismului, colonialismului, exploatării, etc. au fost forţate, de cele mai multe ori violent şi mai tot timpul ilegal.
...
Total contrar aşteptărilor de a găsi oameni disperaţi, deprimaţi, etc. am văzut oameni vi, treziţi, scoşi de pe pilotul automat, care refuza să mai interiorizeze tacit autoritatea. Nu e deloc un dezastru ce se întâmpla în Grecia ci probabil asistăm la nasterea celei mai emancipate si conştiente politic societăţi. Unii autori sunt de părere că asistăm la un momen istoric, la nasterea multitudinii.
...
Sunt indignaţi, mai precis ultragiati cum spun ei, nu pentru că nu au ce să manance ci pentru că sunt conştienţi de inacceptabila dimensiunea politică a escrocheriei ce se întâmplă la nivel financiar – economic… Totul poate fi privit astfel şi ca o ieşire violentă dintr-o criză de inconştienţă politică.
...
Poate e timpul să ne mai întoarcem privirile admirative dinspre occident şi către vecinii noştri din Sud, eu zic că avem ce învăţa.”

The Greek people must be heard!

On the occassion of its meeting in Athens, in 5 July 2011, the Presidency of the Party of the European Left reasserts its solidarity with the Greek people who mobilize against the new «Mid-Term» austerity plan, imposed by Papandreou's government, in full accordance with the guidelines of the IMF-EU-ECB «troika».
The EL Presidium salutes the workers' struggles in the public and private sector, the indignants' movement demanding real democracy and the MPs of SYRIZA that stood up in the Parliament and voted against the Mid-Term Program.
In the name of the EL President, Pierre Laurent, and Vice-Presidents, Alexis Tsipras, Maite Mola, Grigore Petrenco and Marisa Matias, we demand a radical change in the process of handling the Greek public debt, including urgent measures, like:
· The abolition of a large part of the public debt.
· The ECB must undertake a part of the debt and enable investments for social development.
The resistance of the Greek people opens new pathways of hope and solidarity, against fear, isolation and social destruction in Europe. The EL calls all European peoples to continue and strengthen their struggles for real democracy and social justice, against the austerity policies. It is now time to become the protagonists of a radical and progressive change in Europe. 

Athens, 5 July 2011
The Presidency of the European Left
Pierre Laurent, EL President Marisa Matias, Maite Mola, Grigore Petrenco and Alexis Tsipras, EL Vice-Presidents

joi, 7 iulie 2011

EL supports the 48-hour General Strike in Greece!

Greece is paralyzed by a 48 hours general strike, the 17th since the adoption, one year ago, of the first measures to try to come out of the massive debt of 350 billion Euros accumulated by the Greek State and that is in danger of bankruptcy. 
Coinciding with the vote in the Parliament of the new package of measures demanded by the European Union and the International Monetary Fund so that Greece obtain a new loan, the unions, progressive associations, students, the “indignants” and the political Left have decided to carry on with their protests and convene a 48-hour strike, to show its total rejection of the measures which the Government intends to adopt following the EU advice’s and threats.
The further cuts in public spending, the increase of taxes for workers and the privatizations’ plan that, according to the Papandreou Government calculations, would bring 50 billion Euros for the state, are measures that have led to a very strong popular opposition, tired of paying a crisis that they didn’t provoke.
Concrete measures:
-Wage cuts: € 2,2 billion.
-Cuts in pensions and other costs of the social security: € 5 billion.
-The increase in the contributions of workers and pensioners to Social security: € 3 billion.
-The increase of taxes, the cuts in social benefits, reduction of employers’ tax and increases in road tax, up to € 6 billion.
-Massive privatization - sale of the State assets: up to € 50 billion.
The Party of the European Left wants to support, once more, the Greek people for their determination to resist against the brutal measures, SYRIZA, trade unions and all who are mobilized defending their rights. 


vineri, 1 iulie 2011

Tactici de mobilizare. Barcelona retur Cluj

http://www.altart.org/gas/?p=702

“Grecia nu va putea niciodată să își plătească datoriile. Fie vom falimenta, fie vom transfera datoria grecilor către Banca Central Europeană”

CriticAtac în dialog cu Leonidas ChrysanthopoulosSecretar General Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre. S-a născut în 1946 la Atena, unde a studiat Științe Politice și Economice la Universitatea din Atena. A fost reprezentantul Greciei la Naţiunile Unite, Directorul Cabinetului Diplomatic al Ministerului pentru Afaceri Europeneâ şi Director General pentru Afaceri Europene. Activitatea sa diplomatică se întinde de la Toronto, până la Varșovia, Erevan și Beijing.

extrase:
În momentul în care Grecia a aderat la UE, avea o agricultură înfloritoare, la fel ca și industria, turismul și serviciile. Treptat, am fost obligați să ne reducem producția agricolă, pentru a reduce surplusul de ulei de măsline de la vremea aceea, în timp ce afluxul de subvenții UE ne-a redus, de asemenea, producția agricolă.  Am avut obligația de a ne închide sau de a vinde industria oțelului, pentru a ne conforma normelor UE de concurență loială și, până la urmă, nu am rămas decât cu turismul.
[...]
Deci practic, ceea ce a obținut Grecia datorită UE și monedei euro a fost un lucru la care cu siguranță nu ne așteptam – cel puțin, nu pe termen lung. Astăzi suntem controlați de UE și de FMI, astfel că ne-am pierdut suveranitatea ca națiune și, în plus, democrația însăși pare să fie în joc.
[...]
Cea mai simplă modalitate prin care un guvern poate obține bani este din impozitarea salariilor, a pensiilor și prin impozitare indirectă. Și asta a făcut guvernul Greciei anul trecut.
[...]
... rata șomajului a ajuns acum la 16%. A scăzut puterea de cumpărare. Magazinele s-au închis. Mai mulți șomeri sunt pe drumuri. Se vinde tot mai puțin. Și iarăși se închid magazine. Este un cerc vicios al recesiunii forțate. Nu este de mirare că Ministra de Finanțe a Spaniei a respins săptămâna trecută propunerile UE similare cu cele impuse asupra Greciei. Astfel de măsuri, a spus aceasta, nu vor stimula creșterea, ci vor duce la recesiune.
[...]
Poate că ar trebui să ne regândim cu toții teorema economică de creștere continuă. Fizica ne spune că există o limită naturală a creșterii și că, în momentul în care aceasta este depășită, are loc o explozie sau un dezastru – se pare că același lucru este valabil și pentru sistemul financiar global.
[...]
Da, grecii protestează pentru că s-au săturat. S-au săturat de politicieni care îi mint în timp ce continuă să cheltuiască pe elicoptere și nave charter de stat și hoteluri de lux în călătorii. S-au săturat de un sistem care a furat procentajul pe care l-au dat din salariile și pensiile lor. Și sunt numai câteva exemple de ceea ce grecii nu vor mai tolera.
[...]
Grecii sunt cu toții conștienți de faptul că pe umerii lor apasă o datorie care nu poate fi plătită și că asta va însemna greutăți. Dar vor soluții rezonabile, pragmatice pentru a rezolva problema. Sunt dispuși să plătească ceea ce într-adevăr datorează – dar nu și ceea ce au inventat bancherii și politicienii, prin construcții financiare obscure. Și, în cele din urmă, vor o modalitate de a scăpa de aceste probleme, nu să se afunde și mai rău în ele, prin acceptarea unor alte împrumuturi care nu înseamnă, de fapt, decât alte datorii.
[...]
Dar aceștia muncesc mai puțin și ies la pensie mai devreme a titrat presa germană despre greci. Până când statisticile au scos la iveală că aceasta era o minciună a oamenilor din relații publice și că germanii muncesc mult mai puțin decât grecii și, mai mult, că se bucură mai devreme decât noi de pensie. Deci, trăim noi, cetățenii, peste propriile mijloace? Nu. Dar cineva trăiește, pentru că altfel nu ne-am afla în situația asta. Se poate spune despre un bancher că trăiește peste mijloacele proprii atunci când primește bonusuri de milioane de euro la sfârșitul anului? Sau despre investitorii care au speculat de pe urma crizei Grecești? Nu? Nu trăiesc aceștia din mijloacele tuturor celorlalți?”


Interviul integral îl puteți citi pe CriticAtac.