Îl puteți citi integral pe Critic Atac.
„Integrat în mai noul capitalism de speculă, învăţământului i se acordă acelaşi loc, propunându-i-se şi lui (ca şi fostului câmp artistic neproductiv) “rolul de a nu mai avea niciun rol”, adică rolul de a nu mai forma. Goana după burse, după înscrierea în proiecte nu mai respectă niciun traiect corect din punct de vedere pedagogic. Ca într-un lagăr de concentrare intelectuală doctorandul şi doctorul fug de colo-colo după “ce pică”. Până şi lectorii, conferenţiarii sau profesorii fac acelaşi lucru.
...
Învăţământul nu numai că urmează penibila înrolare a artei în câmpul unei pieţe de speculă, dar pare să nu îşi pună (din nou, asemeni artei) nici minima problemă morală a raportului pe care îl mai are cu societatea.
...
Mai ciudată decât “proletarizarea artistului”, e reproducerea în orice câmp de activitate a “fostelor” pături sociale, împărţind indivizii într-o clasă “superioară” cu acces la fonduri şi alta “proletară” luptând şi ea pentru aceeaşi bucată de plăcintă (de la specialistul în fizică atomică la crescătorul de vite, toţi sunt supuşi aceluiaşi imperativ: al “accesării fondurilor”)”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu