Sigur că marile confederații sindicale sunt acum într-o postură nu prea plăcută dacă ținem seama că negociază de pe o poziție inferioară fără să aibă prea mari șanse de reușită. Dar cum s-a ajuns aici? Forța sindicatelor este slăbită după ce seria de proteste și, anunțatele greve generale ce nu au mai avut loc, au eșuat. Așadar cu ce pot să negocieze sindicatele de acum încolo, ce „arme” vor mai folosi? Mă îndoiesc că greva generală va avea loc vreodată. În această situație nu mă surprinde eșecul negocierilor de la Ministerul Muncii. Acestea au loc după rețeta actualei guvernări de dreapta, adică chemăm societatea civilă la dialog dar facem cum vrem noi. În acest sens sunt nenumărate exemple: nu amintim decât de lansarea legii educației pe site-ul Ministerului Educației pentru dezbatere publică ori celebrele consultări ale Președintelui cu Parlamentul. Cu alte cuvinte suntem luați de proști, zi de zi.
Ce e de făcut? Nu prea multe, atâta vreme cât marea masă a celor care muncesc în țara asta pe un salariu stau tăcuți și resemnați ca și cum ar fi hipnotizați, iar ideea de solidaritate fie ea și tacită lipsește cu desăvârșire. Celor mai mulți probabil nu le vine să creadă ori nu vor să dea crezare avertismentelor care de câtăva vreme au început să se audă peste tot în media ori în mediul virtual. Cu alte cuvinte, după ce toate aceste măsuri de așa-zisă „reformare a statului” vor fi avut loc, vom plânge neputincioși.
Cred că marile confederații sindicale trebuie să facă ceva pentru a recâștiga încrederea angajaților, iar asta înseamnă o poziție de forță pentru viitoare negocieri. Vocea tuturor trebuie să se audă puternic, fiecare dintre noi suntem cetățeni cu drepturi egale, nu uitați acest lucru.
Poate uneori e bine să bați în retragere, dacă aceasta este una tactică. Dacă într-adevăr adoptarea noului cod al muncii este inevitabilă atunci guvernarea de dreapta trebuie forțată să plătească un preț mare pentru asta, cât mai mare. De pildă ar trebui negociat un salariu minim pe economie, cel puțin dublu față de cel actual, ori măsuri drastice aplicate acelor angajatori care practică munca la negru, și care să meargă până la interzicerea dreptului unei persoane care săvârșește asemenea fapte de a mai înființa vreo firmă pe o perioadă de cel puțin 15 ani. Ar putea fi și altele asemenea, însă sub nici o formă nu trebuie renunțat la dreptul de a face grevă.
Negocierile și lupta sindicală trebuie duse de acum încolo pe principii solide și nu punctual pe cerințe specifice.
Nu uitați, avem dreptul democratic de a ne hotărî singuri soarta, deocamdată.
Deacord cu dv. ştim cu toti ca sindicatele sunt manipulate şi conrupte ınsa sa nu uitam ca ın Romania la ora actuala nu exista STANGA, ma refer la oameni de rand.Cred ca primul pas care trebuie facut ın Romania este sa se intre ın legatura cu liceele şi universitatile.Tineri trebuiesc formati pentru ca propaganda de dreapta a bagat sperieti ın ei.E foarte puternica ın Romania.Ar trebui luat ın serios cred modelul lui Rius pentru ıncepatori de exemplu. Poate ıntr-o buna zi o sa-şi faca cineva timp sa-l traduca.
RăspundețiȘtergereCu respect, numai bine.
Bună idee. Și eu cred că trebuie început cu educaţia. Socialismul fără principii solide democratice şi libertate nu înseamnă mare lucru, iar ca să ajumgem aici va trebui să înțelegem starea în care ne aflăm astăzi.
RăspundețiȘtergereapropos de sloganul ”fă-te auzit” ar merita citită și postarea aceasta http://nastase.wordpress.com/2011/01/23/indignati-va/
RăspundețiȘtergereMersi de link bogdan. Întradevăr, „in dignați-vă”.
RăspundețiȘtergere