La multi ani România!

De 1 Decembrie le dorim tuturor românilor LA MULȚI ANI!
Nu uitați, puterea stă în unire și organizare, acesta este exemplul pe care strămoșii noștri ni l-au lăsat moștenire la 1 decembrie 1918.

De la revista 22 în presa europeană, cu ipocrizie

Avem ocazia să citim în presa europeană un material semnat de Alexandru Gussi și publicat în Revista 22.  Pe cît de ipocrit este acest material pe atît de nonșalant e autorul în a califica o întreagă generație ca fiind „dezorientată”. Lasă că aveți voi grijă să-i orientați „cum trebuie” - cu fața spre panourile luminoase ce promovează reclame, și cu forța de muncă spre folosul celor ce nu se mai satură de avere și lux. După 23 de ani în care capitalismul victorios (au câștigat războiul rece, trebuie să recunoaștem) ne-a făcut să plătim cu vârf și îndesat naivitatea din 89, acum ne trezim că ni se spune că nu știm ce vrem. Atât mai puteți spune stimabililor? Desigur, e greu să ascunzi nemulțumirea populară, chiar și atunci când controlezi toată mass-media. În fine, mașina de propagandă capitalistă funcționează la presiune maximă în aceste zile, iar brațul înarmat al legii (capitaliste) asigură represiunea. O să vedem pentru cât timp mai pot manipula populația, deja abrutizată de imaginile fără noimă care ne promit fericirea, mereu amânată într-un viitor învăluit de aburii hi-tech.

Cîtă ironie, să pomeniți de revolta muncitorilor din 1987 (justificată de lipsurile materiale și nu însuflețită de ideologia capitalistă), o clasă socială pe care dvs. și alții de la revista 22 nu o înțelegeți și nici nu doriți să-i cunoașteți aspirațiile. Mai mult, susțineți cu ardoare politicile capitaliste care au dus la desființarea sindicatelor și dezbinarea clasei muncitorilor pe care-i invocați aici.
Ce mai știți voi (ăștia de la 22) să le dregeți din pix, că pe șantier, în soare sau ger, ori în fabrică unde-i mult zgomot și condiții grele de lucru sunt convins că nu ați fost.

Gaza, o rană deschisă

Din spatele zidului ce înconjoară fâșia Gaza se aud strigăte de deznădejde și se varsă lacrimi.
 Iată că ne aflăm în a cincea zi de bombardamente, iar numărul victimelor civile crește mereu. Nu putem rămâne indiferenți la ce se întâmplă și ne exprimăm aici punctul de vedere.
Dacă putem înțelege suprimarea unui dușman declarat, în cazul acesta un lider politic palestinian, în virtutea logicii războiului, nu înțelegem și nu acceptăm sub nici o formă acțiunile militare care fac victime printre civili, și mai ales printre copii. După ce statul Israel a ucis un lider al Hamas, continuă bombardamentele într-un oraș suprapopulat fără nici o justificare. Nu acesta este modul în care se rezolvă un conflict, ucigând copii și civili fără apărare.
Cerem (noi - Asociația victimelor capitalismului) imediat Consiliului de Securitate al ONU intervenția pentru aplanarea conflictului și sancționarea statului Israel.

Mă tem că occidentul nu va face nici un efort pentru oprirea masacrului, iar violențele vor continua. Însă noi, cetățenii obișnuiți, vom fi cu inima alături de copii și nu vom tolera niciunde și nicicând uciderea acestora.

La debutul campaniei electorale

A început circul, iar niște firmituri tot mai pică pe ici pe colo.

O luptă ce se anunță aprigă își propune să ne ocupe timpul și spațiul timp de o lună de zile. Iată de ce îi acordăm acestui eveniment puțin spațiu. Desigur, doar pentru a spune că tot acest circ nu oferă nici o soluție. Nici o forță politică nu pare interesată de vreun plan ori program, iar asta se vede deja. Nu ne facem iluzii deșarte, indifirent cine câștigă (dintre cei cu șanse) situația va râmâne aceiași, poate cu mici diferențe. Aceste diferențe nu merită efortul de a merge la vot, iar acest lucru se va vedea printr-o prezență slabă la urne.
Ce e de făcut? Practic, nimic semnificativ. Dacă mergeți la vot măcar nu votați cu cei care au principii de dreapta.

Iar acum trebuie să spunem, pe scurt ce ne-a determinat să facem afirmațiile de mai sus. Cu mai bine de 2 săptămâni înainte de debutul campaniei electorale, au început să apară materiale publicitare ale partidelor în spațiul public. Evident că acest lucru era împotriva legilor care reglementează campaniile electorale. Unul dintre membrii „Asociației victimelor capitalismului” face, în nume propriu, o sesizare către Biroul Electoral Central. Așa cum era firesc, se produce o reacție, însă nu cea așteptată. În loc ca BEC să ia măsuri legale, trimite semnatarului sesizării (prin biroul de circumscripție județeană) un răspuns prin care respinge sesizarea, pe motiv că nu e documentată corespunzător. Sigur că sesizarea a indicat locul exact unde era amplasat panoul, dar asta nu era destul, ar fi trebuit să indice persoanele reprezentate acolo, sigla, culorile etc. Mai mult, BEC a comunicat că încă nu e înregistrat nici un candidat, deci nu au pe cine să cerceteze.
Probabil că era imposibil să se deplaseze la fața locului și să constate dânșii despre ce era vorba.

Acestea fiind datele, judecați voi.


Mulțumită blogului „de-civilizare” am urmărit discursul unui veritabil om politic, pe care-l voi reda mai jos.

Doamnelor și domnilor - Jose Mujica, președintele ales al Uruguaiului.