A murit Néstor Kirchner

Unul dintre marii lideri de stânga ai Americii Latine a încetat din viaţă. Fostul preşedinte argentinian, Nestor Kirchner a reuşit să smulgă ţara din haosul în care au aruncat-o politicile de dreapta.

Așa a început. Ce va urma?

Data de 27 octombrie a fost într-adevăr ceea ce m-am așteptat să fie. Nu îmi făceam iluzii că moțiunea de cenzură va trece. Nu mă așteptam ca demonstrația sindicatelor să aibă vreun ecou. Totuși s-a întâmplat ceva. Ceva foarte important. Dar, să le luăm pe rând.
Era limpede că moțiunea nu avea nicio șansă, pentru că, și acesta este motivul real, niciun parlamentar din arcul puterii nu își dorea alegeri anticipate ori, să treacă în opoziție.  În aceste condiții nu au avut nici un motiv să susțină moțiunea. Cu toate acestea declarațiile politicienilor erau paralele cu motivele reale. Acest lucru ne demonstrează că democrația nu este luată în serios, și că ea există doar formal. Aici bifăm un prim punct. Asta înseamnă că puterea (oricare ar fi ea), are alte reguli după care se comportă și în nici un caz nu sunt regulile politice ale democrației.
Demonstrația sindicatelor, deși organizată foarte bine, nu a avut efectul dorit. Acești oameni, și cei care au fost alături de ei, au aflat cu această ocazie un lucru foarte important, acela că cei aleși „în mod democratic” nu-i reprezintă. Sigur că mai toată lumea știe că majoritatea celor care candidează în alegeri își cumpără locurile, iar meritul în acest caz nu este al votanților, care se amăgesc într-un fel sau altul, ci al banului. În acest caz cei aleși vor răspunde întotdeauna mijlocului care i-a făcut parlamentari, adică puterii banului și niciodată alegătorilor. Asta demonstrează că cel mai important lucru într-o democrație, alegerile, sunt doar o formă mascată de a cumpăra și a vinde. În acest caz cei care acum sunt nemulțumiți, iar aceștia sunt la ora actuală de ordinul milioanelor, și-au demonstrat, prin protestele desfășurate, că regulile democrației nu pot funcționa atunci când sunt eliminate chiar din vârful puterii.
Această stare a lucrurilor ne duce către concluzia firească și evidentă că relațiile de business au înlocuit regulile democrației. Oare nu ați observat cum toată ziua ni se prezintă lucrurile ca într-o permanentă piață de afaceri, iar ce e bine „pentru economie” este întotdeauna și neapărat bine doar pentru cel care face profit. Să nu fiu înțeles greșit, a face o muncă în urma căreia să rezulte un profit nu e ceva rău, însă a face profit cu orice preț, cu sacrificarea oamenilor, a celor care până la urmă fac posibilă munca și profitul, este criminal. Sistemul capitalist a demonstrat, a câta oară, că este incapabil să asigure stabilitate și prosperitate echitabilă. Sigur că acum asistăm la o zvârcolire din urmă, la intenția de a salva sistemul cu orice preț. Ei bine, indiferent în ce direcție se vor desfășura evenimentele de acum încolo ele vor aduce la sfârșitul acestui sistem, într-un an, doi sau zece. Iar acest interval de timp îl vom hotărâ noi, oamenii.
Soluțiile în situația dată nu pot fi instrumentele democratice. S-a dovedit, sper, că sistemul capitalist le-a făcut inutile, eliminându-le. Atunci ce e de făcut? Cu un adversar atât de puternic, ca sistemul capitalist, nu poți duce o luptă eficace pe față, cu reguli, pentru că acest sistem s-a poziționat deasupra regulilor. Soluția va fi o luptă de gherilă, de sabotare a acestui sistem, dusă de chiar cei care sunt acum exploatați. Nimeni nu va trebui să-i îndemne la asta, se va întâmpla natural.

Până la victoria finală!

Afișe pentru 27 octombrie

Descărcați, printați, distribuiți (într-un tiraj cât mai mare).

disclaimer:  
Nu am nici o legătură cu vreun partid politic din România.

Cate ceva despre anticomunism, stanga sa si o alta stanga: o seama de raspunsuri de la Ovidiu Tichindeleanu

Articol aparut pe http://revistacultura.ro/blog/
Acest articol este un raspuns dat lui Vladimir Tismaneanu pentru articolul apărut în  revista 22, 20 iulie, 2010.

extrase:

Istoria culturală postdecembristă abundă în critici şi atacuri împotriva gândirii critice de stânga, însă e tot mai interesant modul în care se articulează acestea odată cu instituţionalizarea anticomunismului după 2004. În mod obişnuit, criticile dreptei postcomuniste au luat forma unor condamnări generale ori afurisiri: reacţii împotriva purei prezenţe intelectuale (sau chiar fizice) mai degrabă decât diferenţieri conceptuale. 

...

La sfârşitul primului deceniu postdecembrist, când am început studierea scrierilor lui Marx şi a diverselor teorii critice corelate, această întreprindere extra-curiculară mi se păruse un lucru de bun simţ, ba chiar etic pentru un intelectual independent, din moment ce integrarea în capitalism era fenomenul dominant al epocii. În mod curios, teoriile critice ale acestui fenomen istoric erau delegitimate în România; se scria şi se vorbea foarte mult (şi negativ) de “Marx” şi “comunism”, însă nimeni nu părea să fi citit cu adevărat ceva. Marx cel despre care se vorbea nu era nici cel din „Ideologia germană”, nici cel din „Grundrisse”, şi nici cel din ultimele caiete ale „Capitalului”. Era un personaj fantastic. Şi a rămas astfel; nu am găsit dovezi efective de lectură la nici un intelectual român care opina atunci despre Marx, nici la cei (mulţi) de dreapta, dar nici la cei (puţini) mai de stânga. Or, concepte ale lui Marx ca acumularea primitivă, fetişismul mărfii, rolul de echivalent general al banului, şi multe altele, mi se păreau pertinente pentru realitatea socială a timpului. Între timp categoriile pertinente s-au rafinat şi s-au acumulat, adeseori dincolo de Marx însuşi. Importanţa filosofică a lui Marx nu constă atât în “soluţia” pe care ar fi oferit-o lumii, cât în puterea conceptuală de a fi adus la vizibilitate anumite probleme, de a fi făcut posibile genealogii şi revoluţii conceptuale ce au condus la prea multe (şi variate) şcoli de teorie critică în ştiinţele sociale şi umanioarele de astăzi pentru a le “raporta” aici. Raportată însă la realitatea prezenţei directe şi indirecte a lui Marx la vârful cercetării de astăzi, reducerea la zero a “marxismului” e doar un gest ideologic.

Pentru moralul tuturor

Două strofe din „Împărat și proletar”, poezia lui Mihai Eminescu, care, cred eu, se potrivesc de minune cu situația actuală.

Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră
Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.
 ...
De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?

Și o strofă din  „Noi vrem pământ” de George Coșbuc, care ar putea fi prea bine strigătul din urmă al poporului.

N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

Afiș pentru protestele din 27 Octombrie

Descărcați, printați (într-un tiraj rezonabil), distribuiți.

Fluturaș pentru demonstrații

Descărcați, printați, distribuiți.

Desenul nu imi aparține, a fost preluat dintr-un afiș pentru o demnonstrație anticapitalistă.

puncte de vedere: despre munca

Cateva ganduri despre munca scrie Veronica Lazar în „Eu muncesc, tu munceşti, el/ea munceşte, noi muncim, voi munciţi, ei profită”
http://www.protokoll.ro/text/areal/codalmuncii.html

Tot despre munca ne scriu NORBERT PETROVICI & ALINA PETROVICI în „Flexibilitatea fortei de munca si democratia in firme: pornind de la Codul Muncii”
http://revistacultura.ro/blog/2010/09/flexibilitatea-fortei-de-munca-si-democratia-in-firme-pornind-de-la-codul-muncii/

Și nu în ultimul rând, o privire de ansamblu a situatiei proletariatului la o scară istorica. Unul dintre autorii mei preferați, Claude Karnoouh publică pe CRITICATAC: „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”
http://www.criticatac.ro/2147/proletari-din-toate-tarile-uniti-va/

„Câteva remarci cu privire la comunism și anticomunism”

„În faţa uriaşului proces de control capitalist al conştiinţelor, oamenii trebuie să se opună: să nu abdice de la a gândi.” Un indemn binevenit in orice situatie, dar mai cu seama atunci cand pasiunile risca sa controleze discursul.
Un articol publicat de Ana Bazac pe blogul revistei CULTURA.
http://revistacultura.ro/blog/2010/08/cateva-remarci-cu-privire-la-comunism-si-anticomunism/

Un articol edificator despre datoriile publice

Într-un articol publicat pe protokoll.ro de Alex Cistelecan, putem afla cum datele statistice infirmă teoria pro-capitalista de la noi care propovăduiește beneficiile politicilor de dreapta în economie. Datele folosite sunt citate din prestigioasa revista „The Economist”. Cu alte cuvinte, aceste teorii sunt infirmate de chiar datele oficiale ale uneia dintre cele mai recunoscute institutii media de specialitate, aflată în țara considerată bastionul capitalismului mondial, SUA.

„Ajustarea structurală”: a cui? la ce?
http://protokoll.ro/text/economii/ajustari-structurale.html

Materiale tipărite pentru susținerea protestelor

Descărcați, printați, distribuiți!

Colapsul sistemului capitalist în România

Zilele acestea suntem martorii prăbușirii sistemului capitalist (cel puțin așa îmi place să cred). Asta nu înseamnă că automat vom depăși sistemul capitalist înlocuindu-l cu democrația. Să fie limpede, democrația nu este agreată în capitalism, ea este doar o vorbă goală. Capitalismul nu va muri de bună voie dacă noi nu suntem hotărâți și nu vom acționa cu fermitate. Această stare de fapt ne obligă la mobilizare. Dacă vom fi pasivi, situația noastră se va înrăutăți și mai mult. Degeaba aștemptăm să vedem la televizor cum alții se sacrifică pentru noi sperând că vor și reuși.
Este limpede că ideile marxiste în numeroasele variante care există astăzi pot fi soluțiile viitorului. Sunt convins de acest lucru și, pot să vă dau un argument care în opinia mea este hotărâtor. Dacă principala „valoare” în capitalism este profitul, iar munca este o marfă și prin urmare oamenii care muncesc sunt considerați de capitaliști tot o marfă, în schimb, valorile socialiste sunt centrate axiologic pe ființa umană. A sosit timpul pentru o evoluție. Pentru depășirea istorică a capitalismului. Dacă acest moment prielnic este ratat vom suferi în continuare și ne vom irosi energiile pe o rezistență cotidiană aproape invizibilă în sensul mobilizării generale.
Hadeți să nu mai fim tăcuți, să spunem ce gândim cu voce tare, nu din tastatură. Eu mâine voi face grevă spontană și vă spun: puterea stă în organizare.