Cate ceva despre anticomunism, stanga sa si o alta stanga: o seama de raspunsuri de la Ovidiu Tichindeleanu

Articol aparut pe http://revistacultura.ro/blog/
Acest articol este un raspuns dat lui Vladimir Tismaneanu pentru articolul apărut în  revista 22, 20 iulie, 2010.

extrase:

Istoria culturală postdecembristă abundă în critici şi atacuri împotriva gândirii critice de stânga, însă e tot mai interesant modul în care se articulează acestea odată cu instituţionalizarea anticomunismului după 2004. În mod obişnuit, criticile dreptei postcomuniste au luat forma unor condamnări generale ori afurisiri: reacţii împotriva purei prezenţe intelectuale (sau chiar fizice) mai degrabă decât diferenţieri conceptuale. 

...

La sfârşitul primului deceniu postdecembrist, când am început studierea scrierilor lui Marx şi a diverselor teorii critice corelate, această întreprindere extra-curiculară mi se păruse un lucru de bun simţ, ba chiar etic pentru un intelectual independent, din moment ce integrarea în capitalism era fenomenul dominant al epocii. În mod curios, teoriile critice ale acestui fenomen istoric erau delegitimate în România; se scria şi se vorbea foarte mult (şi negativ) de “Marx” şi “comunism”, însă nimeni nu părea să fi citit cu adevărat ceva. Marx cel despre care se vorbea nu era nici cel din „Ideologia germană”, nici cel din „Grundrisse”, şi nici cel din ultimele caiete ale „Capitalului”. Era un personaj fantastic. Şi a rămas astfel; nu am găsit dovezi efective de lectură la nici un intelectual român care opina atunci despre Marx, nici la cei (mulţi) de dreapta, dar nici la cei (puţini) mai de stânga. Or, concepte ale lui Marx ca acumularea primitivă, fetişismul mărfii, rolul de echivalent general al banului, şi multe altele, mi se păreau pertinente pentru realitatea socială a timpului. Între timp categoriile pertinente s-au rafinat şi s-au acumulat, adeseori dincolo de Marx însuşi. Importanţa filosofică a lui Marx nu constă atât în “soluţia” pe care ar fi oferit-o lumii, cât în puterea conceptuală de a fi adus la vizibilitate anumite probleme, de a fi făcut posibile genealogii şi revoluţii conceptuale ce au condus la prea multe (şi variate) şcoli de teorie critică în ştiinţele sociale şi umanioarele de astăzi pentru a le “raporta” aici. Raportată însă la realitatea prezenţei directe şi indirecte a lui Marx la vârful cercetării de astăzi, reducerea la zero a “marxismului” e doar un gest ideologic.