Statul, băncile și capitalul, sau cum a fost furată democrația.

Citind un articol pe marginea subiectului care face vîlvă de ieri în România (retragerea expunerilor  băncilor austriece pe România), am constatat, a câtea oară, că sunt unii care, cu sforțări demne de o cauză mai bună încearcă să explice ce este evident și de necontestat. Suntem victima capitalismului, atît ca țară cît și ca popor. Am să reproduc mai jos comentariul meu adăugat la lista de comentarii pe care acest articol a adunat-o.

„Ce să spun, căutăm vinovații acolo unde sunt victime, și invers. Cum dracu nu vă e clar că sistemul capitalist este la asfințit, este depășit și anacronic. Cum de mai credeți în societatea democratică atîta vreme cît „statul” s-a transformat într-un stat patron, condus de interesele marelui capital.
... 
Într-o democrație cetățenii mandatează politicianul și îi spun ce să facă. La noi însă e invers. Politicianul răspunde intereselor private ale marilor capitaliști. Cu ajutorul politicianului, capitalistul ne tîlhărește de munca și avutul nostru metodic, picătură cu picătură. Și ca să fie limpede că acest capitalist lacom, leneș, fără respect, ce mai, o putoare ordinară ce trăiește din munca altora, confiscă statul și face uitată democrație este următorul fapt. Acum plătim taxe direct în buzunarul privat al trîntorului capitalist, pentru propriul său beneficiu. Asta este sistemul de pensii private OBLIGATORII, care îmi taxează salariul lună de lună fără ca eu să pot măcar încuviința sau nu. Se pregătește și terenul asigurărilor obligatorii de sănătate după exact aceiași rețetă. Deci, dacă vă întrebați cine v-a furat avutul, cine vă răpește libertatea  și cină vă pune la muncă forțată (cum altfel să cataloghezi munca plătită la mai puțin de o zecime din valoarea ei), aveți răspunsul: acel bătrînel cu mutră nevinovată, paternalist, ce se deplasează cu elicopterul sau avionul personal, ce se delectează cu împușcarea sutelor de mistreți spunînd că e sport, care trăiește în lux în timp ce muncitorii care îi asigură bunăstarea se zbat în lipsuri, este acel om înconjurat de o armată de politicieni, transformați în cîini de pază. Acel capitalist care de atîta bogăție a orbit și a pierdut legătura cu societatea considerînd-o propria ogradă de vite. El este beneficiarul nenorocitelor noastre vieți, capitalistul, această putoare ordinară.”