Artistic Communism
Un aspect remarcabil cu privire la demonstrațiile anti-guvernamentale din Yemen, pe care presa nu vrea să-l vadă, este posterul lui Che Guevara!
sâmbătă, 30 aprilie 2011
miercuri, 27 aprilie 2011
America… America… Un răspuns lui V. Tismăneanu
Un articol care merită toată atenția. Publicat pe criticatac de Claude Karnoouh.
extrase:
„Dar şi noi avem preferinţele noastre, pasiunile noastre americane, şi ele nu sunt acelea pe care le laudă Tismăneanu şi prietenii săi. În ce ne priveşte, noi urâm America aceea care i-a exterminat pe indieni („a good Indian is a dead Indian”), aceea care i-a linşat pe „cioroi” [„nègres”] până în 1962, aceea a spărgătorilor de grevă cu puşca şi cu revolverul, a asasinării sindicaliştilor (Grapes of Wrath), aceea care a declanşat sub pretexte false războaiele din Vietnam,[4] din Irak şi din Afganistan; urâm America aceea care susţine cele mai rele dictaturi (a lui Pinochet în Chile, a generalilor argentinieni, Indonezia lui Suharto, Arabia Saudită sau Yemen, şi atâtea altele); noi respingem America de la Guantanamo, cu al său cortegiu de torturi sistematice în numele democraţiei „înţeleasă bine” de lobby-ul militaro-industrial, şi mai detestăm şi America aceea care de cinzeci de ani impune Cubei embargoul. Nu ne place America apartheidului de clasă (cf. Mike Davis, City of Quartz[5]), a bancherilor-bandiţi, făptaşi ai celei mai mari crize economice din 1929 încoace. Deschis şi fără jenă, suntem împotriva acestei Americi, atât de apreciată de cei mai nefaşti neoconservatori şi de Tismăneanu, tot aşa cum, altădată, am fost oponenţii intransigenţi ai versiunii comunismului pus în practică de către stalinişti!
Dar există o altă Americă, pe care o preţuim adesea, uneori cu nuanţe sau chiar cu rezerve. Noi iubim America Primului Amendament, avînd rezerve faţă de Constituţia sa, deoarece, dacă ea punea bazele democratice ale noii uniuni, îi excludea de la dreptul de vot pe negri, aşa cum excludea femeile, pe amerindieni şi pe săraci, şi tot de aceea respingem America învingătorilor în războiul civil, atunci când ea este totuna cu carpetbaggers şi scalawags de după acelaşi război civil; noi iubim America greviştilor care au inventat 1 Mai, a lui Sacco şi Vanzeti, dar nu pe aceea a gangsterismului lui Rockefeller; iubim America lui Steinbeck, a lui Hemingway, Dashiell Hammett, Faulkner şi Charlie Chaplin, dar nu pe aceea a lui Hearst sau Hoover, paranoidul de la FBI. Noi iubim America lui John Ford, dar nu pe cea a lui Henry Ford, Reagan sau Bush senior-junior, a lui Warren Buffet, Fox News şi nici pe cea a lui Standard Oil; noi iubim America jazzului (cea mai mare invenţie culturală a Statelor Unite, o invenţie a negrilor), a lui Louis Armstrong, Billy Holiday[6], Lester Young, Miles Davis, Dizzy Gillespie, Thelonius Monk, Sun Ra, dar o respingem pe aceea a lui Britney Spears, Michael Jackson sau Beyoncé. Iubim America Susanei Sontag, a lui Ralph Nader, a lui Woody Allen, dar nu pe aceea a Madeleinei Albright ori Hillary Clinton; iubim America din Catcher in the Rye, din There Will Be Blood, din No Country for Old Men, America fraţilor Cohen, a lui Oliver Stone, şi nu pe cea a lui Rambo-Stallone. Şi, last but not least, noi iubim America Black Panthers, a Angelei Davis, a lui Paul Mattick, a lui Chomsky, a lui Norman Finkelstein, a revistelor Tikkun şi CounterPunch, cea a American Workers Party şi a American Socialist Party, iar nu aceea condusă de un partid unic, împărţit în două tendinţe aproape identice care-şi dau mâna, republicanii şi democraţii. Toată această colecţie de preferinţe, pentru a spune că noi iubim o anumită Americă, în mod sigur cea pe care o urăşte Tismăneanu, laolaltă cu oamenii săi. Şi ce dacă? America noastră este asta.
...
România, ca putere strategică şi tactică în zona Mediteranei, nu contează. Ţara îşi poate manifesta pe ici, pe acolo, prezenţa simbolică, dacă i se ordonă, dar asta nu-i garantează un plus de prestigiu. Dacă ţara interesează capitalismul mondializat, e în calitatea ei de loc de extracţie a unei importante plusvalori, deja considerabil diminuate prin scoaterea la mezat a celor mai valoroase piese ale industriei române (cu excepţia industriei extracţiei petrolului, dar nici asta nu va întârzia prea mult!), vândute pe nimic, precum fabricile de ciment de la Turda la Bouygues, combinatul siderurgic din Galaţi – la Mittal, gestiunea gazului din Bucureşti şi din sudul ţării – la GDF-Suez, din nordul ei – la E.on, apa din Bucureşti – la Veolia etc. … De fapt, a fost vorba de un adevărat hold-up al economiei naţionale, căci aceste mândreţi industriale au fost construite şi valorificate prin munca şi sudoarea poporului, care n-a avut nici un avantaj din asta, afară de acela, pentru majoritatea angajaţilor, de a fi fost daţi afară şi trimişi în şomaj.
De altfel, ne cam plictiseşte că avem a răspunde atâtor stupidităţi, dar credem că e de datoria noastră să o facem, nu pentru a mai câştiga nişte glorie (căci nu comentându-l pe-un Tismăneanu îţi faci gloria, poate chiar dimpotrivă), ci pentru a lăsa o mărturie generaţiilor viitoare, ca să ştie că în luna lui aprilie 2011, în România, câteva persoane au refuzat să se lase înşelate cu nişte clişee grosolane scoase de-a dreptul din arsenalul ruginit al propagandei imperialiste şi al contrapropagandei din vremea Războiului Rece.”
extrase:
„Dar şi noi avem preferinţele noastre, pasiunile noastre americane, şi ele nu sunt acelea pe care le laudă Tismăneanu şi prietenii săi. În ce ne priveşte, noi urâm America aceea care i-a exterminat pe indieni („a good Indian is a dead Indian”), aceea care i-a linşat pe „cioroi” [„nègres”] până în 1962, aceea a spărgătorilor de grevă cu puşca şi cu revolverul, a asasinării sindicaliştilor (Grapes of Wrath), aceea care a declanşat sub pretexte false războaiele din Vietnam,[4] din Irak şi din Afganistan; urâm America aceea care susţine cele mai rele dictaturi (a lui Pinochet în Chile, a generalilor argentinieni, Indonezia lui Suharto, Arabia Saudită sau Yemen, şi atâtea altele); noi respingem America de la Guantanamo, cu al său cortegiu de torturi sistematice în numele democraţiei „înţeleasă bine” de lobby-ul militaro-industrial, şi mai detestăm şi America aceea care de cinzeci de ani impune Cubei embargoul. Nu ne place America apartheidului de clasă (cf. Mike Davis, City of Quartz[5]), a bancherilor-bandiţi, făptaşi ai celei mai mari crize economice din 1929 încoace. Deschis şi fără jenă, suntem împotriva acestei Americi, atât de apreciată de cei mai nefaşti neoconservatori şi de Tismăneanu, tot aşa cum, altădată, am fost oponenţii intransigenţi ai versiunii comunismului pus în practică de către stalinişti!
Dar există o altă Americă, pe care o preţuim adesea, uneori cu nuanţe sau chiar cu rezerve. Noi iubim America Primului Amendament, avînd rezerve faţă de Constituţia sa, deoarece, dacă ea punea bazele democratice ale noii uniuni, îi excludea de la dreptul de vot pe negri, aşa cum excludea femeile, pe amerindieni şi pe săraci, şi tot de aceea respingem America învingătorilor în războiul civil, atunci când ea este totuna cu carpetbaggers şi scalawags de după acelaşi război civil; noi iubim America greviştilor care au inventat 1 Mai, a lui Sacco şi Vanzeti, dar nu pe aceea a gangsterismului lui Rockefeller; iubim America lui Steinbeck, a lui Hemingway, Dashiell Hammett, Faulkner şi Charlie Chaplin, dar nu pe aceea a lui Hearst sau Hoover, paranoidul de la FBI. Noi iubim America lui John Ford, dar nu pe cea a lui Henry Ford, Reagan sau Bush senior-junior, a lui Warren Buffet, Fox News şi nici pe cea a lui Standard Oil; noi iubim America jazzului (cea mai mare invenţie culturală a Statelor Unite, o invenţie a negrilor), a lui Louis Armstrong, Billy Holiday[6], Lester Young, Miles Davis, Dizzy Gillespie, Thelonius Monk, Sun Ra, dar o respingem pe aceea a lui Britney Spears, Michael Jackson sau Beyoncé. Iubim America Susanei Sontag, a lui Ralph Nader, a lui Woody Allen, dar nu pe aceea a Madeleinei Albright ori Hillary Clinton; iubim America din Catcher in the Rye, din There Will Be Blood, din No Country for Old Men, America fraţilor Cohen, a lui Oliver Stone, şi nu pe cea a lui Rambo-Stallone. Şi, last but not least, noi iubim America Black Panthers, a Angelei Davis, a lui Paul Mattick, a lui Chomsky, a lui Norman Finkelstein, a revistelor Tikkun şi CounterPunch, cea a American Workers Party şi a American Socialist Party, iar nu aceea condusă de un partid unic, împărţit în două tendinţe aproape identice care-şi dau mâna, republicanii şi democraţii. Toată această colecţie de preferinţe, pentru a spune că noi iubim o anumită Americă, în mod sigur cea pe care o urăşte Tismăneanu, laolaltă cu oamenii săi. Şi ce dacă? America noastră este asta.
...
România, ca putere strategică şi tactică în zona Mediteranei, nu contează. Ţara îşi poate manifesta pe ici, pe acolo, prezenţa simbolică, dacă i se ordonă, dar asta nu-i garantează un plus de prestigiu. Dacă ţara interesează capitalismul mondializat, e în calitatea ei de loc de extracţie a unei importante plusvalori, deja considerabil diminuate prin scoaterea la mezat a celor mai valoroase piese ale industriei române (cu excepţia industriei extracţiei petrolului, dar nici asta nu va întârzia prea mult!), vândute pe nimic, precum fabricile de ciment de la Turda la Bouygues, combinatul siderurgic din Galaţi – la Mittal, gestiunea gazului din Bucureşti şi din sudul ţării – la GDF-Suez, din nordul ei – la E.on, apa din Bucureşti – la Veolia etc. … De fapt, a fost vorba de un adevărat hold-up al economiei naţionale, căci aceste mândreţi industriale au fost construite şi valorificate prin munca şi sudoarea poporului, care n-a avut nici un avantaj din asta, afară de acela, pentru majoritatea angajaţilor, de a fi fost daţi afară şi trimişi în şomaj.
De altfel, ne cam plictiseşte că avem a răspunde atâtor stupidităţi, dar credem că e de datoria noastră să o facem, nu pentru a mai câştiga nişte glorie (căci nu comentându-l pe-un Tismăneanu îţi faci gloria, poate chiar dimpotrivă), ci pentru a lăsa o mărturie generaţiilor viitoare, ca să ştie că în luna lui aprilie 2011, în România, câteva persoane au refuzat să se lase înşelate cu nişte clişee grosolane scoase de-a dreptul din arsenalul ruginit al propagandei imperialiste şi al contrapropagandei din vremea Războiului Rece.”
Încă o centrală nucleară în România?
Conform datelor obținute de greenpeace romania statul român are în vedere construirea unei noi centrale nucleare până în 2025. Sunt propuse 102 localități, majoritatea din Transilvania.
Este cel puțin curioasă decizia construirii unei noi centrale când țări civilizate ca Germania sau Franța încep procedurile pentru închiderea centralelor nucleare proprii. Dacă ne gândim că nu demult autoritățile s-au alarmat de numărul prea mare de parcuri eoliene propuse pentru construcție, și de faptul că astfel s-ar produce surplus de energie, decizia este clar o dovadă de imbecilitate.
Nu lăsa imbecilii să-ți hotărască viitorul.
Semnează petiția Greenpeace aici.
Este cel puțin curioasă decizia construirii unei noi centrale când țări civilizate ca Germania sau Franța încep procedurile pentru închiderea centralelor nucleare proprii. Dacă ne gândim că nu demult autoritățile s-au alarmat de numărul prea mare de parcuri eoliene propuse pentru construcție, și de faptul că astfel s-ar produce surplus de energie, decizia este clar o dovadă de imbecilitate.
Nu lăsa imbecilii să-ți hotărască viitorul.
Semnează petiția Greenpeace aici.
miercuri, 20 aprilie 2011
O clipă de reflecție ...
Ieri şi azi, pe aceleaşi meleaguri…
O să vă citez din necuratul:Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nici o datorie externă, nu mai plăteşte tribut nimănui şi este cu adevărat independentă – şi economic, şi politic!— Nicolae Ceauşescu, 12 aprilie 1989, la Plenara Comitetului Central al PCR (sursa)
La sfârşitul lunii martie am lichidat datoria externă a ţării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde de dolari. În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 de miliarde de dolari, din care dobânda reprezintă peste 7 miliarde de dolari. În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble şi care, de asemenea, au fost de mult achitate.
În prezent, ţara noastră are de încasat din creditele pe care le-a acordat diferitelor state peste 2,5 miliarde de dolari.
Plata datoriei externe a cerut, fără nici o îndoială, eforturi mari. A trebuit să acţionăm în aşa fel încât să asigurăm atât dezvoltarea generală a ţării, cât şi lichidarea treptată, în această perioadă, a întregii datorii, să luăm totodată măsurile necesare pentru întărirea continuă a ordinii şi disciplinei. După cum este cunoscut, din 1980 până în prezent, situaţia economică mondială a fost foarte complexă şi gravă. S-a înrăutăţit continuu situaţia ţărilor în curs de dezvoltare, ale căror datorii externe sunt astăzi de peste 1.300 de miliarde de dolari. […]
În anii 1981-1989 am alocat pentru dezvoltare peste 2.000 de miliarde de lei. Calculând la cursul necomercial al dolarului, aceasta înseamnă peste 200 de miliarde de dolari. […]
În general, în această perioadă s-au realizat vaste lucrări industriale, agricole şi de interes naţional şi s-au realizat peste 1 milion de apartamente. În aceşti ani s-au dat în folosinţă Canalul Dunăre – Marea Neagră şi Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari, în lungime totală de circa 100 km, s-a realizat metroul în Bucureşti, care în acest an va avea o lungime de 60 de km, s-a amenajat râul Dâmboviţa şi s-au înfăptuit marile lucrări de modernizare şi sistematizare a Capitalei, printre care şi noul centru administrativ. […]
Propun Comitetului Central al partidului să luăm hotărârea - care să fie adoptată ca lege de Marea Adunare Naţională – ca, în viitor, nimeni să nu mai poată să apeleze la credite străine, pentru ca întreaga dezvoltare a ţării să o realizăm prin mijloace proprii – desigur, printr-o largă colaborare internaţională, dar fără credite!
Ăla a fost ăla, şi a făcut ce-a făcut, laolaltă cu politrucii care-l înconjurau şi-l adulau.
Ăştia… ce-au făcut cu ţara asta, în afară că au înglodat-o în datorii? Pentru asta s-a murit în decembrie 1989? Pentru ca jegurile astea de politruci să fure zeci de miliarde de euro, în timp ce ţara se năruie, iar trenurile merg ca la 1880?
sursa: http://beranger.org/post/4759571726/ieri-si-azi-pe-aceleasi-meleaguri
marți, 19 aprilie 2011
Intelectualii de stânga, față în față cu România
Un interviu realizat de Mihaela Suciu în cotidianul Jurnalul.
O nouă mișcare de intelectuali, de stânga, numită CriticAtac, s-a născut în România. Reprezentanții săi, Bogdan Ghiu și Vasile Ernu, cred că e momentul ca societatea civilă să iasă din logica trocului cu puterea, impusă de intelectualii lui Liiceanu, și să se implice activ într-o țară cu prea multe „suflete moarte”, în care o elită se ocupă cu comercializarea lor.
http://www.criticatac.ro/6385/intelectualii-de-stanga-fata-in-fata-cu-romania/
O nouă mișcare de intelectuali, de stânga, numită CriticAtac, s-a născut în România. Reprezentanții săi, Bogdan Ghiu și Vasile Ernu, cred că e momentul ca societatea civilă să iasă din logica trocului cu puterea, impusă de intelectualii lui Liiceanu, și să se implice activ într-o țară cu prea multe „suflete moarte”, în care o elită se ocupă cu comercializarea lor.
http://www.criticatac.ro/6385/intelectualii-de-stanga-fata-in-fata-cu-romania/
duminică, 17 aprilie 2011
50 años del aniversario de la victoria de Playa Girón
50 de ani de la prima victorie împotriva imperialismului din America Latină.
vineri, 15 aprilie 2011
Media și publicitate. Cazul Roşia Montană
Deși scrisoarea deschisă a fost trimisă ieri, nu a fost publicată de nimeni în ciuda gravității subiectului, semn că libertatea presei mainstream e grav avariată:
Rosia Montana, 14.04.2011
Catre Gazeta Sporturilor,
In atentia domnului Catalin Tolontan,
In atentia domnului Catalin Tolontan,
Domnule Catalin Tolontan, va trimitem aceasta scrisoare ca urmare a
faptului ca am observat ca editia online a “Gazetei Sporturilor” (gsp.ro)
gazduieste publicitatea companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC).
faptului ca am observat ca editia online a “Gazetei Sporturilor” (gsp.ro)
gazduieste publicitatea companiei Rosia Montana Gold Corporation (RMGC).
Cunoastem regulile normale de functionare ale unei institutii media,
conform carora activitatea echipei editoriale este despartita de
activitatea Departamentului de Vanzari. Consideram insa ca promovarea
reclamei controversatului proiect minier de la Rosia Montana (cu toate
specificatiile legate de faptul ca e vorba de publicitate) va poate aduce
importante deservicii de imagine. Mentionam faptul ca, in urma cu un an,
ati refuzat un parteneriat media cu “FanFest”, invocand faptul ca este
vorba de o controversa cu care nu doriti sa va asociati. Sa intelegem ca
aceasta controversa a disparut in momentul in care e vorba de bani?
conform carora activitatea echipei editoriale este despartita de
activitatea Departamentului de Vanzari. Consideram insa ca promovarea
reclamei controversatului proiect minier de la Rosia Montana (cu toate
specificatiile legate de faptul ca e vorba de publicitate) va poate aduce
importante deservicii de imagine. Mentionam faptul ca, in urma cu un an,
ati refuzat un parteneriat media cu “FanFest”, invocand faptul ca este
vorba de o controversa cu care nu doriti sa va asociati. Sa intelegem ca
aceasta controversa a disparut in momentul in care e vorba de bani?
Cu toate acestea, nu va solicitam renuntarea la contractul publicitar, ci
realizarea unei anchete jurnalistice proprii, in urma careia, atat
d-voastra, cat si (mai ales) cititorii d-voastra sa isi poata forma o
opinie corecta asupra situatiei de la Rosia Montana (nu doar din reclamele
RMGC pe care le difuzati).
realizarea unei anchete jurnalistice proprii, in urma careia, atat
d-voastra, cat si (mai ales) cititorii d-voastra sa isi poata forma o
opinie corecta asupra situatiei de la Rosia Montana (nu doar din reclamele
RMGC pe care le difuzati).
Continuarea pe situl gas.ro
marți, 12 aprilie 2011
50 de ani de la primul zbor al omului în spațiul cosmic
Astăzi se împlinesc 50 de ani de la misiunea Vostok 1.
Yuri Gagarin
Юрий Гагарин
Cosmonaut al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.
Primul om în spațiu.
luni, 11 aprilie 2011
Cei cu vederi politice de dreapta sunt mai temători şi anxioşi
Nu e o glumă, este dovedit științific de un studiu publicat în Current Biology.
O echipă de cercetători a University College London, condusă de Dr. Ryota Kanai a ajuns la aceste concluzii.
sursa, cotidianul The Telegraph: http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/8435618/Political-views-are-reflected-in-your-brain-structure.html
O echipă de cercetători a University College London, condusă de Dr. Ryota Kanai a ajuns la aceste concluzii.
sursa, cotidianul The Telegraph: http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/8435618/Political-views-are-reflected-in-your-brain-structure.html
duminică, 10 aprilie 2011
Transformarea spitalelor în aziluri pentru bătrâni
Cum îți așterni așa dormi. Iată ce-i dorim președintelui Băsescu. Să-și trăiască bătrânețile fără grija că va fi o povară pentru copiii lui.
sursa: http://artisticcommunism.blogspot.com/
sursa: http://artisticcommunism.blogspot.com/
sâmbătă, 9 aprilie 2011
luni, 4 aprilie 2011
Plafonarea salariilor din educație
Intenția anunțată deja de premierul Boc (alias Piticul Mincinos), aceea de a anula hotărârile justiției, ne aruncă, așa cum s-a arătat deja în presă, în afara statului de drept. De aici înainte vom asista la reacții ce se vor situa la limita legii, ori în afara ei. Este normal, principiul statului de drept a fost deja încălcat. Această situație va duce către două consecințe, ambele la fel de grave.
1. Statutul angajaților și drepturile lor vor fi hotărâte discreționar. Acest lucru duce la stabilirea unei relații între angajator (Ministerul Educației) și angajat, de inspirație medievală. Va fi o relație de tipul stăpân - slugă. De aici rezultă condiția precară a angajaților din educație și de-responsabilizarea lor. Așadar să nu ne mirăm dacă vor apărea răscoale, revolte ori acte de sabotaj.
2. Sumele pe care le vor primi în schimbul muncii lor profesorii nu vor mai putea asigura solvabilitatea familiilor acestora. Acest lucru se va reflecta în calitatea actului educațional, care va fi de acum încolo simbolic. La fel cum sunt salariile. Familiile profesorilor vor căuta alte surse de venit, în afara sistemului, fapt ce va duce în final la colapsul educației.
În final, alături de multe alte decizii proaste, acest drum va duce la dizolvarea statului, la disoluția oricărei autorități democratice și dispariția oricărui model social. Se va ajunge la o formă de guvernământ ce își va menține putere prin întărirea aparatului de represiune și control.
1. Statutul angajaților și drepturile lor vor fi hotărâte discreționar. Acest lucru duce la stabilirea unei relații între angajator (Ministerul Educației) și angajat, de inspirație medievală. Va fi o relație de tipul stăpân - slugă. De aici rezultă condiția precară a angajaților din educație și de-responsabilizarea lor. Așadar să nu ne mirăm dacă vor apărea răscoale, revolte ori acte de sabotaj.
2. Sumele pe care le vor primi în schimbul muncii lor profesorii nu vor mai putea asigura solvabilitatea familiilor acestora. Acest lucru se va reflecta în calitatea actului educațional, care va fi de acum încolo simbolic. La fel cum sunt salariile. Familiile profesorilor vor căuta alte surse de venit, în afara sistemului, fapt ce va duce în final la colapsul educației.
În final, alături de multe alte decizii proaste, acest drum va duce la dizolvarea statului, la disoluția oricărei autorități democratice și dispariția oricărui model social. Se va ajunge la o formă de guvernământ ce își va menține putere prin întărirea aparatului de represiune și control.
Hate Comes to Orange County
Cât de ușor își pierd oamenii rațiunea. Această nebunie trebuie marginalizată. Singura „vină” a acelor oameni, care se întruneau pentru un dineu, care avea ca scop strângerea de fonduri pentru acțiuni de caritate, era că sunt musulmani.
vineri, 1 aprilie 2011
Stop the bombing of Libya - For the ceasefire and political solutions
The developments of the situation in Libya are, as we feared, very serious.
We are back to the military adventure, facing a war and real attacks of the population in the villages in favor of imperialism and oil merchants.
The Party of the European Left strongly urges the cessation of the bombing, the step back of NATO and the so-called coalition, and the multilateral ceasefire.
Politics must take place, Libyans must solve the situation through peaceful negotiations, judging all those who have violated human rights; UN and the international community have to ensure the liability of the process, instead of supporting what has been a full-scale military attack to control Libyan natural resources and win ground in this region of great geostrategic relevance .
European Left also express through this statement our solidarity with the Libyan, Syrian, Jordanian people, with Bahrain and Yemen habitants, and with all those who are struggling to improve their living conditions.
Politics must take place, Libyans must solve the situation through peaceful negotiations, judging all those who have violated human rights; UN and the international community have to ensure the liability of the process, instead of supporting what has been a full-scale military attack to control Libyan natural resources and win ground in this region of great geostrategic relevance .
European Left also express through this statement our solidarity with the Libyan, Syrian, Jordanian people, with Bahrain and Yemen habitants, and with all those who are struggling to improve their living conditions.
No to war!
Maite Mola and Fabio Amato, on behalf of the European Left Party
Maite Mola and Fabio Amato, on behalf of the European Left Party
Abonați-vă la:
Postări (Atom)