joi, 22 septembrie 2011

“Bogații trebuie să platească mai mult, indiferent dacă au sau nu venituri la vedere”


CriticAtac: Se discută în Parlament un soi de taxare suplimentară a averii (1% din averile care depășesc 450000 de euro). Pe de altă parte, ministrul muncii vorbea despre bogații care iau peste 800 de RON lunar și care nu mai trebuie sa beneficieze de subvenția pe încălzire. Din cifrele pe care le-ați citit/gestionat/interpretat ce înseamnă “bogat în românia”?

Liviu Voinea: România colectează doar 0,7% din PIB din impozite pe avere, față de media europeana de 3% din PIB. Este nevoie să colectam mai mult, și asta se poate prin taxarea suplimentară a averilor mari. Limita de 450 mii euro mi se pare însă arbitrară. Cred ca 1 milion de euro e o sumă mai potrivită. Sau două-trei trepte de impozitare. Cu siguranță bogați în România nu sunt cei cu 800 RON pe lună. In general nu sunt oameni bogați doar din salarii, cu puține excepții. De aceea este nevoie de generalizarea declarațiilor de venit și de avere. Astfel se pot evidenția cei cu venituri mici dar cu averi mari – și ei trebuie impozitați sever.

CA: Într-un text recent vorbiți despre necesitatea reintroducerii impozitului progresiv pentru cei cu venituri mari și necesitatea taxării bogaților. Credeți că cineva cu un venit de 3000 de lei este neapărat un om bogat în România ăi cum se împacă propunerea dvs cu evidența conform căreia România are deja una dintre cele mai înalte taxe pe muncă din Europa? 

L.V.: Principala povară fiscală în România o reprezinta CAS și CASS (contribuțiile la pensii și la sănătate). Trebuie să reducem semnificativ CAS și CASS, în paralel cu creșterea salariului minim (fapt ce ar neutraliza efectul asupra firmelor private, dar ar fi eficient pentru buget întrucât sunt de două ori mai mulți angajați cu salariul minim la privat decât la stat).
De asemenea, impozitul progresiv trebuie însoțit de deductibilități. Ideea aici (spre deosebire de impozitul pe avere, unde ideea e sa plătești mai mult dacă ai de unde) este să redistribui cheltuielile către anumite zone sub-finanțate (în special sănătate și educație) prin deduceri.

CA: Unul dintre argumentele frecvent aduse împotriva taxării bogaților este că aceasta va conduce la deteriorarea mediului de afaceri, stoparea investițiilor și, prin urmare, dispariția locurilor de muncă. Ce părere aveți despre această afirmație? 

L.V.: Mediul de afaceri este terminat în toate țările dezvoltate, presupun, pentru ca toate practica aceasta supra-impozitare a bogaților!? Dacă la alții se poate, la noi de ce nu s-ar putea? În țările dezvoltate merge înainte treaba și cu impozite progresive.

CA: Statul român este un stat captiv, prizonier al unor elite care deturnează resursele publice în scopuri proprii. Taxele si impozitele mai mari, care vor aduce mai mulți bani la bugetul statului, ar putea deveni o nouă modalitate de a tăia pe altă cale din beneficiile sociale ori a creste costul de intreținere a micii proprietăți. Care ar fi masurile și mecanismele necesare pentru prevenirea acestei situații, și pentru a asigura o redistribuție mai justa și servicii publice mai bune și mai numeroase pentru cetățeanul de rînd?

L.V.: Introducerea unui sistem informatic unitar care să colecteze în timp real informațiile despre venit, avere, loc de muncă, ajutoare, etc – la nivel de individ și să le coreleze.
Alternativa la creșterea veniturilor este doar cercul vicios al tăierii cheltuielilor. Nu putem ajunge la 0% cheltuieli, ne dezintegrăm ca stat. Oricum cheltuielile de protectie socială sunt la 60% din media europeana (ca procent în PIB).

CA: Noile taxe vizează mai ales persoanele fizice, iar Ministerul Finanțelor a declarat deja explicit că “impactul [noilor taxe] asupra mediului de afaceri este nesemnificativ”. Pînă în prezent, în tarile membre ale UE, masurile neoliberale de administrare a crizei au constat în special din obținerea de fonduri, în situație de criză, prin tăierea beneficiilor sociale, și prin acoperirea datoriilor private ale unor instituții financiare din acumulările sectorului public. Persoanele fizice, adica majoritatea democratică a cetățenilor, suportă, deocamdată, costul acestor masuri. Care ar fi o modalitate mai justă și pragmatică de a asigura echilibrul taxării, între cetațeni și firme, în România?

L.V.: Care noi taxe? Ceea ce s-a întâmplat la noi au fost doar taxe regresive (TVA în special care a crescut). Bogații trebuie să plătească mai mult, indiferent dacă au sau nu venituri la vedere. E nevoie de voință politică și de capacitate managerială la Ministerul de Finanțe, dar de putut se poate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu