Şi bogaţii trebuie să plângă

de Liviu Voinea

Criza economică şi financiară, ur­ma­tă de pachete de austeritate bazate pe reduceri de cheltuieli şi eventual creşteri de taxe şi impozite indirecte (gen TVA, contribuţii so­cia­le sau ac­ci­ze), are drept consecinţă clară adân­cirea disparităţilor sociale între bo­gaţi şi săraci. Atunci când se iau mă­suri generale, nediferenţiate, veni­tul disponibil al săracilor scade şi mai mult comparativ cu cel al bogaţilor. Aşa cum subliniază şi profesorul de economie Mark Blyth de la Universitatea Brown din SUA (unul dintre cei mai acerbi critici ai austerităţii), cei aflaţi la baza distribuţiei venitu­ri­lor vor cumpăra şi mai puţin într-o eco­nomie mai inegală, mai scumpă şi mai instabilă.
Mai mult, clasa de mijloc alunecă de obicei înapoi în sărăcie pe fondul creşterii costului creditării, întrucât accesul la atribute ale clasei de mijloc (precum casă, maşină, şcoli private sau concedii în străinătate) depinde de împrumuturi.
Din păcate, bogaţii au reprezentanţi în toate guvernele şi în toate parlamentele; în timp ce săracii au dreptul să se uite la aceştia la televizor, asta evident dacă pot plăti factura la curent. Ca urmare, măsurile de aus­teritate sunt doar pentru căţei. Adi­că pentru săraci. Da, cu regret tre­buie să recunoaştem că lumea se îm­parte în bogaţi şi săraci. Eventual şi în aproape bogaţi şi aproape săraci. Marx avea de dreptate în ceea ce priveşte lupta dintre clase: n-a inventat-o el, şi nu s-a oprit o dată cu că­de­rea regimurilor comuniste. A reintrat doar în subteran.
La ordinea zilei nu este impozi­ta­rea bogaţilor, ci reducerea ajutoarelor pentru săraci. Dar dacă facem un pas în lateral şi încercăm să privim situa­ţia în mod neutru şi cu onestitate, ar trebui să recunoaştem că peste tot în lume, şi în România cu asupra de măsură, bogaţii ar trebui impozitaţi mai mult. Impozite directe pe venit, pe avere, pe tranzacţii; dar şi TVA mai mare la bunuri de lux.
În Occident mulţi dintre cei care sunt bogaţi şi foarte bogaţi sunt oa­meni educaţi, care înţeleg faptul că a păstra coeziunea socială este mai important decât a plăti impozite cât mai mici. Multimiliardarul american Warren Buffett a cerut să fie impozi­tat mai mult, atât pe venit, cât şi pe ave­re. Un număr de 16 miliardari fran­cezi au semnat o scrisoare des­chi­să prin care se oferă să facă o contri­bu­ţie voluntară majoră la buget. Şeful Ferrari, Luca di Montezemolo, a ce­rut impozite mai mari pentru bogaţi, spunând că are sentimentul că plă­teş­te prea puţin şi că nu se poate cere oa­me­nilor simpli să fie solidari cu bo­ga­ţii care plătesc impozite mici. Franţa şi Spania analizează introducerea unei suprataxe temporare pe avere (circa 3% anual). Iar în Germania 50 dintre cei mai bogaţi oameni de afa­ceri au creat grupul „Bogaţii pentru Im­pozitul pe Capital”, o formă a miş­că­rii denumite deja în presa europeană „taxează-mă mai mult”. Propu­ne­rile vin în general din rândul so­cie­­tăţii civile pentru că guvernele de centru-dreapta din Europa, aşa-zis pro-afaceri, se tem să se taxeze singu­re mai mult. Ce nu înţeleg ele, şi se pa­re că nu înţeleg nici bogaţii României, este că nu poţi să faci afaceri când coeziunea socială se clatină. Rişti să ai tulburări de stradă, la o extremă, sau, în cazul mămăligii dâmboviţene, să scadă drastic consumul.
Pentru a fi credibilă, austeritatea trebuie să înceapă de sus în jos. Bogaţii trebuie să plătească mai mult, atât din motive de morală (au câştigat mai mult pe vremea creşterii economice, acum să suporte mai mult din criză), cât şi din motive pragma­tice (spre deosebire de săraci, ei chiar îşi permit să plătească mai mult). Să nu aud argumentul conform căruia un bogat plăteşte mai mult şi acum în România; teoria utilităţii marginale explică de ce nu este adevărat (100 de lei înseamnă mult mai mult pentru cineva care câştigă 1.000 de lei decât pentru cineva care câştigă 1.000.000 lei). Dar unde trebuie să tragem linia, fără să afectăm firava clasă de mijloc?
Este nevoie de introducerea de­cla­raţiilor de avere şi de venit pentru toată lumea. Vom putea taxa corect şi progresiv averea. Trebuie rein­trodus impozitul progresiv (dar nu în scădere, între 8 şi 16%), ci cu 16% valoarea mediană. Trebuie eli­minate orice forme de subvenţie pentru bogaţi (inclusiv impozitul mai mic pe tranzacţii imobiliare). Şi mai ales trebuie întărită aplicarea legii. România are mult mai mulţi bogaţi decât apar în acte (după venit). Apă­rând cota unică sau valoarea mică a impozitării proprietăţilor, precum şi orice subvenţii mascate, autorităţile îi apără de fapt pe bogaţi şi îi fac pe săraci să plătească de două ori.

Text apărut pe CriticAtac și în cotidianul Jurnalul